Un strop de ploaie amara a cazut din inaltul cerului si zdrobindu-se de pamant a trezit in sufletul meu amintirea unui trecut presarat cu prune uscate si flori de busuioc. Privind bolta instelata, mi se perinda prin fata ochilor amintirea atator povesti auzite la gura sobei, cand, stand cu capul in poala bunicii, auzeam doar glasul ei blajin, iar ochii mi se inchideau sub povara Fetilor-Frumosi
si Ilenelor Cosanzene. Parca si acum mai simt degetele bunicii jucandu-se in parul meu si mirosul de busuioc al palmelor uscate.
Toate nazbatiile pe care le faceam si pe care mi le ierta din prea multa dragoste imi par acum ca niste amintiri indepartate, pe care vantul le-a adus din nou la pragul usii mele. Acum vad sarbatorile de iarna, cand focul din vatra isi varsa amarul asupra cozonacului alb, iar in casa este o caldura dulce. Inconjurata de nepoti, bunica zambeste si ne saruta pe fiecare in parte, incercand sa ne impace.
In fata ochilor imi apare chipul bunicii la fiecare despartire si lacrima fierbinte pe care si-o stergea repede ca fata bunicii sa nu o vada si sa se intristeze, dar si bucuria cu care ma intampina de fiecare data cand deschidea poarta, iar eu ii saream in gat.
Toate acestea au ramas ascunse intr-un sipet prafuit, peste care vremea a trecut fara sa lase urme. Din cand in cand, scot cheia de aur din sufletul meu si il deschid ca sa imi aduc aminte de ceea ce a fost si poate ca va mai fi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu