Introducere.

" - Buna! Ma numesc X. Nu ma caracterizez, punctul meu de vedere nu prea conteaza, iar daca o fac, pot fi ceea ce altii nu cred. Cei din jur au dreptate in sinea lor cand isi dau cu parerea despre mine la prima vedere, dar e complet gresit. Nu putem caracteriza pe cineva pana nu il cunoastem. Vor sa ma cunoasca, n-au decat, sunt o carte cu putine pagini dar poate fi o aventura pe cinste continutul cat si urmarea acestor pagini. Un lucru e sigur, e realitate.
Cum ne traim viata? Aceasta este o intrebare la care vreau sa aflu raspunsul. Cum o traiesc eu? Nu stiu.. stiu doar ca sunt tinut in viata de muzica si de prieteni. Muzica poate face niste lucruri pe care le-am descoperit recent. Vrei sa stii? Iti pot da niste indicii: chitara, tobe, bass, pian, violoncel; pe scurt un ritm care ma tine in viata punandu-mi sangele si mintea in miscare, si sunete care pur si simpu ne descriu viata. Hobby-uri? Fotografiat. Sunt dependent si hipnotizat de apusuri, de lumini pline de sentimente, culori ametitoare ce creeaza dependenta. Aceste lumini colorate ma fac sa sper si sa constientizez ca s-a terminat.. s-a terminat o zi din viata mea nedeterminata si speranta ca ziua de maine sa fie pentru prima dat precis de perfecta. Alt hobby? Pot sa-i zic pasiune.. dansul! Energia de viata pe care o primesc de la muzica o folosesc pentru a crea miscari ale corpului ciudate si necunoscute unora, admirabile si obisnuite altora. Nimic nu se compara pe langa sentimentul cand simti ritmul si placerea de a dansa, si pe langa alte sentimente.
Prietenii? Sunt persoane obisnuite, ca mine, ca tine, ca noi toti. Ai mei prieteni ii iubesc.. as vrea sa-i pot ajuta la cat mai multe lucruri, ei ma tin in viata, pe langa muzica.. ei sunt raspunsul la intrebarea "Pentru ce sa mai traiesc?", nu toti, dar numai in cei in care am incredere..
Cu ce sa va mai incarc mintile in legatura cu informatiile nefolositoare despre mine? Traiesc o viata pe care o urasc, dar vreau sa o traiesc. Acesta este putinul care-l pot spune despre mine, ce stiu. tot ce va pot zice de (...)* - zambiti! "

X.

_______________________
(...)* = s-a rupt pagina si nu am mai vazut ce scria.

Pentru cateva clipe, am privit moartea in ochi. 

Era alba si avea faruri rosii..

Si cum ziceai ca te numesti? D-O-L-L-Y: Dolly!

 

Ca si cand nu era de ajuns ca mama te-a trezit din somn, mai trebuia sa ai si grija de rasfatata aia mica. De ce trebuiau sa plece exact in weekend-ul cand Maria avea sa vina, pentru a viziona restul filmelor, catalogate ca "siroposeniile de la ora 5" ?! Groaznic! Groazzniicc!!

"Caty: Dar maaamaaaa!!
Mom: Nici un DAR! Am spus ca vei sta cu sora ta mai mica, si asa ramane! Sa nu aud alte comentarii!
C: Mda.. daca ati sti ce minte diabolica are..
M: Ai spus ceva?
C: Nu. Chiar nimic.. "

Dupa cum spuneam mai devreme, ziua nu avea cum sa inceapa mai "bine". O iau p-aia mica de mana, schitam doua zambete maaari ca la Tom&Jerry, doar ca sa para ca suntem foarte incantate de plecarea astora doi neghiobi numiti si parintii ce-mi mananca mie zilele, dupa care intram in casa, gata sa incepem noua runda de batai.

C: Dolly!! Lasa vaza jos!! 

D: Vrei sa-ti arat ca nu ma prinzi? 

C: Doooollllyyy!!! 

( " ZDRAAAAANNGG! " )

D: Ohhooo.. Abia astept sa vad cum ai sa-i explici asta tatei. :)) 

C: Eu?! Tu ai spart-o, zgatie mica!! Sa vezi ce-ti faccc!!!! AAAAAAAAAAAAAA!!!!!

D: Aaaaajuuutoooooorrrr!!!

Hm.. Sa revenim. Zgatia aia mica este sormea, Dolly. Numele i se potriveste de minune: unul handicapat pentru o sora cam de acelasi calibru. Nu cred ca exista o zi fara vanatai de cand a implinit minunata, extraordinara, dar grandioasa varsta de 5 ani nesuferiti. Cam de atunci s-au inmultit si iesirile cu prietenii, dar mai ales cu Tom. 

Stop! Am deviat de la subiect! Si cum ziceam.. ea e sormea, el e soricelul ei tampit James, si el e rottweilerul meu [ >:) Tada dadaaaammmmm] : Mickey.

Cee?! Nu e un nume asa de idiot.. In fine, o sa te obisnuiesti cu ideea.

Dupa cate am observat, relatia dintre Mickey si James, este aproximativ egala cu relatia de totala "prietenie" , dintre mine si sormea. 

Totul a inceput acum 5 ani, 3 saptamani, 4 zile, si ... 6 ore jumate, cand unul dintre neghiobi, adica mama, in plin Ajun, s-a hotarat sa-mi ingreuneze viata cu o asa zisa lighioana urata, enervanta, cicalitoare, dezordonata si batausa, adica Dolly, adica sormea. Nu e chiar atat de complicat, nu? 

Sa va prezint putin si viata ei. 

La frageda varsta de un an, a inghitit o furculita. Nici acum nu prea am inteles cum si de ce a supravietuit.. Probabil, daca ar fi suferit o disparitie subita, ne-ar fi usurat cu muuult vietile. 

La 3 ani, chiar de ziua ei, un baietel a ramas cu un picior blocat in wc. Inca nu am aflat cine l-a bagat acolo,  dar am o vaga idee. Dolly.

La 3 ani jumate, primul nostru caine, Jack.. a suferit o usoara, dar USOARA schimbare de look. Dolly, l-a tuns cu masina de barbierit a tatei. Dupa aproximativ 4 luni pline de rusine, acesta a fugit de acasa.

La 4 ani, telefonul tatei a fost facut bucatele in masina de tocat, tv-ul a ajuns pe sosea, iar camera mea devastata si colorata in roz. Un adevarat CHIN!
De atunci, nici matusa Clara nu a mai dat pe la noi, bineinteles.. din diferite circumstante. 

La 5 ani, isi exerseaza miscarile de karate pe spatele meu.
 
Insa "micile" pozne de genul asta nu se termina niciodata. Stati fara grija, Dolly are cate ceva pentru fiecare. Ultima mea vizita primita s-a lasat cu dureri groaznice de posterior..

C: Oare ce face zgatia aia? Parca e prea multa .. linis.. ( "ZDRANG! POC! POC!" )  TTEEEEEEE!!! DOOOLLLYYYYYY!!!!
D: Ha?
C: Ce cauti tu la dulapul cu dulciuri?!
D: Ma aprovizionez, tu ce crezi?
C: Te aprovizionezi pentru ce? Stiu!! Te-ai hotarat sa dispari pentru totdeaunaaa? Te rooog, spune "daaa" !!
D: Ti-ai dori tu! Ma mut pe noul front de lupta.
C: Noul front de lupta? Haha. Frate, ce tampenii poti sa ai in bostanul ala mare si blond. :))
D: Nu ai mai rade asa de mult cand vei afla unde se afla noul front.
C: Si mai exact, unde? Miss Fitz.
D: In camera ta!
C: Oooo, nuu!! Dollyyy, nuuu!! Nu incuiaaa usaaa!!

( De dupa usa.. )
D: Si cand ti-am spus ca nu vei mai rade, nu m-ai crezut. Hihi.
( "ZBUUUFF! NIIIIAAAUUUU-ZDRANG!" )

C: Dolly, ce ciuperca masii faci acolooo?!?!?!?!
D: Ahaaaa, deci tu mi-ai furat zdranganitoarea!
C: Ohhhh, NUUUUU!!!
D: Batrana Caty avea o ferma, Iiiiaaaa iiiiaaaaa iooooo!!! Zbong, zbong!
    Si ferma a fost daramata, Iiiiaaa iiiaaaa ioooooo!! Zbong, zbong!
    De cine? De cine? Da, da, de Dolly!
    Batrana Caty avea o ferma, Iiiiiaaa iiiiiaaaa iooooooooo! Zbong, zbong!
C: Nu stiu cu ce ai amagit-o pe profa de muzica, dar tare afona esti.
D: Daaaa??? Ia-iti adio de la player! ( "BUUFFF-BUFFFF!" )
C: Ce-am facut Doamne ca sa merit o sora atat de ingrozitoareee???!

Bun. Sa nu credeti ca am stat si-am asteptat sa iasa zgatia din camera mea. Nu. Am iesit din casa, am luat un furtun cu gauri, m-am urcat pe balconul camerei mele, si l-am introdus usor in camera prin spatiul liber al geamului.
In maxim 5 minute, Dolly a iesit ca fugarita de lupi din camera! In sfarsit i-o platisem! Chit ca era la mijloc si camera mea..

Se facuse deja ora 7, si micutii neghiobi aveau sa vina acasa. Stiam ca o sa vada dezastrul din bucatarie, din camera mea, din balcon, si singura pedepsita puteam fi doar eu; de ce? Pentru ca Dolly era mult prea mica si prea "inocenta" ca sa faca ea toate astea.
Dar am suportat destul de bine morala, iar parintii nu au reactionat atat de urat precum imi imaginasem. Insa bataile dintre mine si sormea aveau sa continue si ziua urmatoare, si peste o saptamana, si peste cativa ani probabil, dar cert era ca ma procopsisem cu un adevarat adversar. Asa zisa sora, pe nume Dolly.
 

Leapsa

Si acum o leapsa de la  Dave. Multumesc mult!

* Dacă eram un anotimp … eram o toamna tarzie.

* Dacă eram o lună … eram octombrie.
* Dacă eram o zi a saptamanii … eram sambata.

* Dacă eram o parte a zilei … eram o dimineata devreme.
* Dacă eram un animal marin … eram un simplu peste.
* Dacă eram un animal de uscat … eram un iepure nebun.

* Dacă eram o virtute … eram veselie.
* Dacă eram o planetă … eram Neptun.
* Dacă eram un lichid … eram MD.
* Dacâ eram o piatră … eram perla.
* Dacă eram un metal … eram argint.
* Dacă eram o pasăre … eram un sticlete.

* Dacă eram o plantă … eram o albastrea.
* Dacă eram o stare a vremii … eram o dupa-amiaza cu ploi calde.

* Dacă eram un instrument … eram chitara.
* Dacă eram un sentiment… eram .. eram.. unul nemaintalnit de ciudat.
* Dacă eram un sunet … eram unul de vioara.
* Dacă eram un cantec … eram Origen – Dance of the clouds.
* Dacă eram un film … eram Fame.
* Dacă eram un serial … eram Scrubs.
* Dacă eram un oraș … eram Brasov.
* Dacă eram un gust … eram dulce-acrisor.
* Dacă eram o aromă … eram ciocolata amaruie.
* Dacă eram o culoare … eram verde.

* Dacă eram un material … eram matase.
* Dacă eram o parte a corpului … eram o simpla mana.
* Dacă eram un drog … eram cafea.
* Dacă eram un accesoriu … eram un ceas.

* Dacă eram o expresie a feței … eram intristare.
* Dacă eram o materie … eram.. ceva nesemnificativ.
* Dacă eram un personaj de desene animate … eram Jerry.
* Dacă eram o formă … eram cerc.

* Dacă eram un număr … eram 0.

* Dacă eram o masină … eram Audi Q5.
* Dacă eram o haină … eram salopeta.

Tu cum stai cu stresul?

Paul Fraisse defineste stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-si gasesc solutia pe moment.
Golu defineste stresul psihic ca o stare de tensiune, incordare sau disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, stare de frustrare a unor trebuinte, dorinte sau aspiratii.

Stresul se afla in diferite probleme, intrebari, momente dificile, examene, iesiri nervoase, nopti nedormite, si multe altele.
Stresul, zi de zi, isi face aparitia in minunata mea viata, si mai ales in modul meu obisnuit de a gandi.

Acest cuvant odios..
..este ca o minge rosie ce se tine scai dupa mine, pana cand, la un moment dat, ne lovim una de cealalta.
..este ca o soacra, ce vrea sa-mi zboare creierii, si nu pentru ca m-am casatorit cu cele mai grele sarcini din anul acesta.. ci doar pentru ca asta-i meseria. 8-|
..este ca o durere de spate continua.
..este ca.. ca.. ca cel mai oribil lucru posibil! Un lucru ce te poate determina la un moment dat sa faci si sa spui lucruri pe care nu vrei, sa te certi inutil cu cineva dintr-un motiv banal, sa iti doresti ca pentru o clipa sa dispari din lumea aceasta si sa revii .. doar atunci cand totul va fi ca inainte.

Si acum.. o melodie de relaxare.  

 

Coz I have no choice

 

Au trecut aproape doua saptamani de cand a inceput infernul. Va pot asigura ca sunt inca intreaga! Da! Stiu ca este cam greu de crezut.. dar.. uite-ma. 

Saptamanile tot trec, si eu inca nu realizez cat de important este examenul asta. Nu-mi pasa, cred..
Acum un an, muream doar cand auzeam cuvantul "teza"; faceam pe mine in minutele din inainte ei; aproape ca lesinam, cand incepea sa ne imparta subiectele.

Saptamana trecuta am avut simulare la romana. 

Cu o zi inainte simularii : eu.. nimic. 

Dimineata : invat, fara probleme, sunt calma.. 

Cu o ora inainte sa incepem : inca sunt calma si nepasatoare. 

Intram in sala : un baiat ma intreaba daca dau sa copiez; eu.. nici macar nu-l aud. 

Ne dau subiectele: eu.. nici o miscare. 

Incep primele subiecte: ok.. nu stiu. Trecem mai departe. 

Ajung la subiectul problema: nu-i nimic! Ma intorc la el in ultima jumatate de ora. :-j 

Termin toate subiectele, si ma intorc la subiectul cu pricina: Mmm... oare ce o sa facem la spectacol ? Gata! Concentreaza-te!!

Dau foaia: ok. Am facut o branza cat capul meu de mare; dar nu-i nimic. Eu sunt optimista. 

~

Cateva zile mai tarziu... 

Profa: Si.. cam ce note luati? 

Noi: 6, 7, 8, 8.50.. 

Profa: Atat de mici?! :o Nu are cum.. 

Dar eu in gandul meu: Nu-i nimic. O sa fie socul (shocul) mai putin puternic pentru d-voastra! :))

Prin urmare, daca nu am luat simularile in serios, examenele de ce ar fi mai prejos? 

Ca doar.. noi suntem optimisti! :))

V-am pupat! :) 

Ora-n noapte.

Imi cer mii de scuze ca nu am mai postat in ultima vreme, si mai exact ca nu am pus continuarea de la Sonnenuntergang! Imi cer mii de scuze pentru toti "fanii" mei, care au asteptat atata timp un.. nimic.. , imi cer mii de scuze ca am fost cam absenta ultimele saptamani. :">

Dar pot spune ca ,in ultimul timp,am facut ceva destul de constructiv:
1. Am inceput sa fac pregatire la mate. [Deja va puteti da seama ca asta era problema care-mi ocupa majoritatea timpului liber.]
"Si da! Da foarte multe teme. Multumesc de intrebare."

2. In fiecare week-end, dansuri, inclusiv balet.
"Sunt bine, sunt bine! Nu te ingrijora. Inca nu mi-am rupt picioarele."

3. Mmm... A, da! Mai nou fac poze, muulte poze, foaaaarte multe poze. :>

4. Mai sunt cateva zile pana vine luna mult temuta. Deci, s-ar putea sa invat, cat mai am timp. [cred..]

Si inca o data, imi cer mii de scuze pentru ca:
- nici acum nu o sa termin povestea mult asteptata de unii; [scuzeee Aleee. ^:)^]
- din nou o sa fiu absenta pe mess; [sunt racita! ce vrei..]
- probabil ca asta o sa fie ultima postare pana in Iunie, sau cel putin pana la jumatatea lui Mai; [examenele.]
- nu o sa va aud uneori pe strada, atunci cand ma veti striga; [ce-i drept, gandesc foarte profund cand merg. :)) ]
- nu o sa va raspund pe mess, din simplul motiv ca nu am chef de vorba din cauza stresului;
- etc.
- etc. 

V-am pupat!

Sonnenuntergang X

Totul a inceput acum o saptamana, cand Vlad s-a intors de la Galati.
Nu stia cu exactitate ce se intamplase acolo, dar cert era ca Vlad se schimbase. Dar oare din ce cauza..?
Nu mai raspundea atat de des la telefon, pleca dimineata de acasa si se intorcea noaptea, pe la 2-3, adormea mereu pe canapea, din diferite motive.. meci, emisiuni tv nocturne, etc, si nici intr-un caz in pat cu ea.
Adevarat, ii simtea lipsa.

Dupa cateva zile, in timp ce dadea cu aspiratorul prin sufragerie, a gasit din intamplare telefonul lui sub canapea. Nestiind motivul pentru care Vlad se schimbase, Maria crezu ca va gasi raspunsul la el in telefon. Dupa cateva minute, gasi bomba.

" Phoe: Buna scumpete, ce faci? Iesim si noi azi?
Imi esti drag si vreau sa ne mai intalnim, dar de data asta fara Alin.
Poate.. mergem si la hotel, sa-mi arati ce vroiai data trecuta.
Te pup dulce. :* Suna-ma. "

" Vlad: Buna dulceata. Sigur ca ies cu tine, cum as putea sa refuz o asa domnisoara.
Ne intalnim la intersectia de langa restaurant.
Abia astept sa te vad. Pup. :* "

" Phoe: Bine tigrule. :">
Ne vedem acolo. "

~

" Vlad: Hei, unde esti? Nu te vad. Eu am ajuns deja.."

" Phoe: Sunt la hotel. Vina la camera 112.
Te astept. :* "

"Vlad: Bine.. Ce-mi ascunzi pisicuto? /:)
Sa ma astept sa vreo surpriza? "

" Phoe: Nu stiu. Tu doar vina.. :">
Dar mai repede.. simt ca fierb "

Scapa telefonul din mana. Nu mai vroia sa citeasca nimic! Deja stia ce se intamplase acolo; banuielile sale s-au adeverit.
Si cand te gandesti, ce dreptate avea, cand spunea ca:

Poti sa ii spui "Te iubesc" inainte de masa si "Strang eu masa, puisor" dupa, nu e iubire. Poti sa il suni de 10 ori pe zi, sa il intrebi ce face, nu e iubire. Daca iti trimite un buchet de trandafiri urias, tot nu e iubire. Daca ii faci un cadou un cristal Swarowski fara motiv ( "just because it's sunday" ) nu e iubire.
Daca te vede intrand la dus si il innebunesti cu silueta ta, nu e iubire. Daca abia astepti sa faceti dragoste, nu e iubire. Daca te scoate in oras la teatru. nu e iubire.

Si atunci?
 
Atunci cand inchid ochii si el ma inconjoara cu fiinta si aura lui, apoi deschid ochii si tot nu vad nimic in afara de el, atunci stiu ca il iubesc. Daca imi spune cuvinte grele si eu vreau sa-l strang in brate, atunci il iubesc. Daca vreau sa fiu langa el pur si simplu, dar nu sunt si il las sa respire, il iubesc.
 
Daca ma scol dimineata cu gandul la el, ziua imi merge in functie de ce privire imi arunca sau daca imi zambeste sau de ce imi spune, si seara mereu sunt melancolica pentru ca nu e langa mine, inseamna ca il iubesc.
Daca mi-as da cele doua picioare pentru fericirea lui, chiar daca nu e cu mine, atunci sigur o iubesc, dar asta va trece.
 
Daca ii spun ca il iubesc si el ma refuza cu raceala, dar eu tot mi-as da sufletul pentru el, inseamna ca aveam dreptate. Daca vreau sa ii aflu temerile si greutatile in speranta ca le pot lua asupra mea ca el sa nu trebuiasca sa le care, il iubesc.
Daca ma voi descoperi vreodata in totalitate, il voi iubi si ne vom consuma iubirea in rai (pentru ca acolo vom fi).

Insa toate acestea nu mai insemnau nimic.. El ii franse inima.. si atat..

Va urma..

  

***

Multumesc cole pentru melodie si iti multumesc ca ti-a revenit creierul la loc.! 

Sonnenuntergang IX

dupa cateva luni..

Tarara.. Tarara..
" Nu sunt acasa. Lasa-ti-mi un mesaj si va raspund eu mai tarziu. Maria. " 

" V: .. eu sunt. Cum te mai simti..? Te rog, raspunde-mi la telefon.. Sunt ingrijorat. Trebuie sa stiu cum esti. Maria.. haide.. raspunde."

Nu-i raspunse. In acele momente il ura. Il ura pentru tot ce-a facut, pentru ca a adus-o pe ea in casa lor. Ce cauta ea acolo?! Si mai exact, ce cauta lantul ei preferat la gatul ei?! Pentru ce se mai ingrijora de starea ei, daca era clar ca nu il mai interesa?

Pachetele de servetele erau insirate pe podea. Incepuse sa-i devina straina chiar si propria casa.. In minte, diferite secvente din trecut ii derulau; secvente in care mainile lui ii sufocau trupul firav, secvente in care nu se mai saturau unul de calalalt, secvente in care, acea fufa, nu exista.
Pe masa din bucatarie, o farfurie ii fura atentia. Simti nevoia sa o sparga; o lua in maini; o privea ciudat.
Isi amintise de filmele cu tradari, in care fetele mereu dupa presupusa cearta, incepeau sa sparga totul in calea lor. O enervau secventele de genul asta; nu intelegea de ce trebuie sa sparga ceva, si dupa, ca prin minune sa vina baiatul si sa o linisteasca. Si plus ca intr-un final trebuiau sa plateasca si pagubele facute; o alta pierdere..

Tarara.. Tararaa...

M: Nu raspund. Nu merita.. Sa se invete minte. Macar, sa-mi verifice programul, inainte sa aduca fufe.. Ca sa nu fiu nevoita sa-i deranjez!

Tarara.. Tarara..
" V: Maria. Sunt la usa.. raspunde te rog. Stiu ca esti acasa, ti-am vazut masina in fata blocului. "
 
M: S-o creada el ca-i dau drumul la usa. Sa stea acolo; nu-mi pasa. Acum de ce nu se duce la ea?! La asa zisul iepuras Playboy?! Si eu ce proasta pot fi.. Atatea luni pierdute, pentru.. nimic. De fapt, ce nimic, pentru un Playboy!!

De dupa usa..
V: Maria.. Deschide-mi.
M: Sigur! Nu vrei sa o aduci si pe prietena ta?!
V: Maria.. termina..
M: A, acum eu sa termin!!
V: Hai, Maria.. Deschide.
M: Si daca nu deschid, ce? Ai s-o aduci pe fufa ta sa sparga usa?
V: ...
M: Pentru ce a fost asta? Nu te-am multumit destul? Am asa de multe goluri de te-ai dus la ea??
V: Maria..
M: Pleaca! Pleaca si nu te mai intoarce!
V: ...
M: Toti sunteti la fel!!
V: Maria..

Va urma..

Sonnenuntergang VIII

Zilele urmatoare le-au petrecut pe plaja. Doctorii, ii dadusera cateva zile de externare, pentru a-si mai petrece putinul timp liber.

Luna rasarea, iar soarele se indeparta cu pasi lenti, refuzand parca sa paraseasca plaja, lasand in urma, dare rosiatice ce se oglindeau in mare, si-n sufletele lor.

Dansau pe plaja inlantuiti, in ritmul unei muzici doar de ei auzite.

Erau fericiti, rupti, parca, din lumea din jur. Inlantuiti in dans si pasiune. O atingea in ritmul suav al muzicii.

Simtea cum pielea sa moale il incita.

El inchise ochii.. Vroia doar sa o simta langa el.

Ea incepu sa se dezbrace.. o facea dureros de incet. Ii simtea respiratia hartuitoare pe gatul lui. Vroia sa o sarute, dar ea simti ca se grabeste si ii puse un deget pe buze, plimbandu-l pe conturul lor. Il prinse de mana si continuara sa danseze.

Se apropiara din nou, ii simtea parfumul amestecat cu miros de alge, ce-i transmitea un extaz canicular.

" Ma innebunesc atingerile tale.. iti prind usor mainile si le las sa ma atinga in voie; se plimba pe gat, pe umeri, pe piept, asemeni mainilor unui sculptor carea vrea sa-si redescopere opera. Ma simt senzuala, si-mi place sa ma atingi. Pielea mea bronzata si fina se vrea atinsa. Ma ridici si ma botezi cu fiecare val, apoi ma redai nisipului cu fiecare pas. Imi place sa te incit, imi place sa simt ca ma doresti. Imi saruti ochii care te ador, bratele incolacindu-se in jurul meu. "

Se lasa captiva in bratele lui. Nimic in jur nu mai exista pentru ei, nici macar tipatul pescarusilor nu-l puteau auzi, nici zgomotul valurilor. Valsau invaluiti intr-o lumina venita parca de altundeva, din alta lume, ce se chinuia sa se intrepatrunda cu nuantele rosiatice lasate de soarele plecat spre nemurire si cu sclipirea lunii nascuta din nisip si scoici.

Existau doar unul pentru celalalt, comunicau numai prin zambete si priviri. Simteau cum ard in focul acestui dans pasional, nesfarsit, simteau cum se topeau in mare si renasteau apoi din nisipul fin, invaluindu-se intr-un ritm perfect.

Au dansat pana in zori si dupa au cazut lenesi pe nisip, lasand rasaritul sa-i mangaie.

" Te privesc insistent, parca sa mi te amintesc mereu asa, intins pe nisip, cu frenezie in priviri, cu un zambet satisfacut, cu parul ud, avand gustul sarat al marii si mirosul algelor.

Lenevim unul langa altul, imbratisati, pana cand parfumurile noastre se contopesc, devenind o unica esenta, nascuta dintr-o pasiune fara reguli.. "

Va urma..

Ce-i mai poate căca mintea. :))

A: In direct si in exclusivitate. Doar la camera web a persoanei mele. Cine vrea sa vada Bulanica si Fitoasa sa dea un simplu buzz..si vor avea un spectacol de zile mari.
E foarte simplu! :))
A: Iar tu esti bulanica in fusta scurta scurta din piele..stramta..cu corset..mai mult un fel de bustiera..cu ciorapi plasa..rupti in fund.. si cu tocuri de 20.
M: rupti in fund?! =))
A: Da. :)))
A: Din cauza besinicai. :)))
M: :)))
A: Si acum eu..
A: Eu sunt fitoasa cu ochelari alla Cocalaru sau pitipoanca.. Cu pantaloni Stramti din catifea rozi.. Cu sutien cu bureti..Bureti dublii.. Blonda.. cu suvite roz.. firele arse..la capete..din cauza tigarii.. Cu tocuri de 30. :>  Cu unghiile patratoase tot roz (Asa e moda. ;) ) Si cu 70 de mii de inele si lantucuri..tablarie..intr-un cuvant..
A: Dar ce imeginatie bogata are Fitoasa. :>
A: Aplaudati.
~Molly-R: =D>, =D>.
Ale. xD .: ^:)^.

Te iubesc copchile! :))

Sonnenuntergang VII

D: Este grav afectat de aceasta boala. De 4 ore tot incercam sa-l scoatem din coma.. Nu stiu cu exactitate ce va urma, poate isi va reveni, sau poate nu. Sa speram ca va trece cu bine de noaptea aceasta, si ca aparatele ii vor tine inima vie....

Doctorul se indeparta.

Holul era din ce in ce mai gol. Orele treceau, durerea ii sfasia din ce in ce mai mult sufletul, remuscarile nu-i dadeau pace, si o voce tampita ii rasuna in minte.

" Te stiu, te vad, esti chiar acolo! Ma urmaresti? Tu esti femeia care "transcrie" in minte aceste randuri; esti femeia careia ii este frica de efectele viitoare ale vietii prezente; te temi pentru urmarile unei vieti boeme, ale mediului urban, ale societatii actuale, si pentru Vlad.

Trebuia sa-l parasesti cand ai avut ocazia! Ai vrut sentimente? Uite; acum ai. Satura-te.

Nu exista nici un salvamar, care sa te ajute. Te ineci in propria dorinta, tu nu vezi?! Pleaca! Fugi! Uita de tot ce a fost, si incepe o noua viata. O viata in care el sa nu existe! "

M: Nu! Mi-a fost alaturi cand am avut cea mai mare nevoie, acum merita sa fac si eu acelasi lucru pentru el. Il iubesc. Nu ca pe un iubit, nu ca pe un frate, nu ca pe un prieten sau amic.. Pur si simplu il iubesc neconditionat, si asta este tot ce conteaza.

M: Nu am nevoie de tine, constiinta, sa-mi spui ce sa fac! Esti lasa, vrei sa te ascunzi sub acea cochilie de melc pentru totdeauna, s-o iei de la capat, si sa fii iarasi dezamagita. Ei, eu nu vreau sa traiesc asa, fara un motiv.

Era hotarata sa indure totul. Nu conta daca va mai plange inca o data, in momentul acela, el ii acapara toata gandirea. In viziunea ei erau doar el si ea, acelasi Vlad cu aceeasi Maria. Nimic mai mult.

9:24 A.M.

Pentru prima data din acea seara adormise. Cand se trezi, se ridica de pe scaun si se indrepta spre salonul in care se afla Vlad. Era la fel.. Palid, nemiscat, nici nu i se parea ca respira. Incerca sa-si aminteasca vocea lui; nu putea.

Atinse cu varful degetelor geamul aproape invizibil. Inchise ochii.

Isi imagina ca, printr-o minune, Vlad se ridica din pat, si-si lipi mana de a ei. Oare ar putea sa o priveasca exact cu aceeasi caldura ca in prima seara? Probabil..

Deschise ochii. Vlad era in aceeasi postura dreapta. Ofta..

In toate filmele vazute, finalul era tot timpul fericit. Se intreba.. oare viata ei era un film?

Atatea intrebari retorice ii invadau mintea; era de nesuportat.

Isi amintea diferite secvente din copilarie. Ii era dor sa zambeasca, sa rada cu pofta, chiar si la cele mai neinsemnate lucruri.

Ii era dor de fratii ei mai mari, care tot timpul o cicaleau, si-i furau portia de desert. Ii era dor de acele zile in care juca fotbal cu ei, in care au pus-o portar, si in care au fugarit-o toata ziua pentru ca echipa lor a pierdut; daca pui o fata in poarta, n-ai putea sa te astepti decat la sute de goluri neaparate.

Intra in salon, lua mana lui in a ei. Era rece.. Il privea insistent cu speranta ca el va observa, si se va uita, macar putin, la ea.

Isi amintea de zilele in care era bolnava, si mama ei o trata. Ii placea acea perioada, pentru ca atunci, era mult mai aproape de ea, si chiar uneori se prostea, doar pentru a o lua in brate. Bineinteles, nu tot timpul ii mergea fenta, dar ii placea sa incerce.

Mai era putin pana in septembrie. Nu era tocmai anotimpul ei preferat. I se parea mult prea monoton, nu vedea sensul ploii, si ura zilele in care era frig afara.

Se intreba.. Vlad se va mai intoarce? Va supravietui?

Isi dadu palme. Nu trebuia sa gandeasca negativ. Sigur ca va supravietui!! E puternic!! Asa.. crede..

M: Haide, Vlad! Trezeste-te. Lupta cu trupul tau! Fa-te bine.

M: Te rog, Vlad.. Fa-o pentru mama ta, nu pentru mine.

M: Hai..

Degetele lui incepura sa se miste.

Privirea Mariei se atinti spre ele. Nu-i credea ochilor. Vlad.. Vlad iesise din coma!

M: Infirmiera! Doctooorulll!!! Vlad a iesit din coma!!!

M: Sa vina cineva! 

Nu se mai putea opri din zambit. Era de neimaginat. Incurajarile i-au fost de folos.

Doctorul veni in mare graba. Jongla cu o viteza uimitoare ustensilele. Dar Maria nu la asta era atenta, is dorea ca Vlad sa o vada, sa o priveasca, sa-i spuna "Buna..".

Doi ochi negri, o masura din cap pana-n picioare. Acei ochi negri pe care ea i-a asteptat atat de mult, pentru care a indurat atatea, si pentru care si-ar da si viata.

V: a.. S.. Salu.. Salut..

M: Nu vorbi, nu te consuma. Stai linistit.Sunt aici. 
M: Cineva drag, mi-a spus odata cele mai frumoase cuvinte. Acum.. este randul meu sa le spun cuiva.

M: Vlad,  indiferent ce se va intampla, eu voi fi mereu aici pentru tine!

V: T.. Te... iub.. iubesc..

Va urma..

Sonnenuntergang VI

V: Eu.. eu va trebui sa plec la un moment dat, in alta tara. Boala mea se agraveaza pe zi ce trece. Doctorii spun ca mi-a fost afectata mult si cutia craniana..
V: Acum nu stiu care este verdictul. Dar majoritatea imi spun ca cel mai bine pentru mine, este sa plec din tara, undeva unde m-as putea trata.
M: ... nu. Nu se.. poate. Nuu! Nu acum.

Doua picaturi izvorara din ochii albastri ca marea, prelingandu-se pe obrajii inflacarati. Nu mai suporta, erau mult prea multe.. mult prea multe dezamagiri. Avea impresia ca traia acelasi cosmar la nesfarsit.
Desi era inca un necunoscut pentru ea, se atasase de el. Pentru prima data nu ii mai pasa de ce zice lumea, de ce a fost in trecut; uitase complet de Alin, fostul prieten. Acum conta doar el, cel care i-a deschis ochii, cel care a cuprins-o in acea lume de basm, la care ea nici macar nu se gandise vreodata. Il iubea.. Il iubea pentru simplul fapt ca nu a lasat-o singura, ca se gandea la sentimentele ei, ca ii era prieten.

M: Dar ai sa te intorci? Ai sa te faci bine? Ai sa te mai gandesti la mine? Am sa te mai vad.. ?
V: Nu stiu..
M: Vlad, sa stii ca te iubesc. Te iubesc din prima clipa cand m-ai intrebat daca sunt bine, in acea noapte pe plaja, in acea noapte in care eram hotarata sa ma sinucid. M-ai facut sa inteleg ca fiecare are cate un motiv pentru care sa traiasca, sa lupte cu greutatile vietii, sa zambeasca, chiar si daca ar fi pentru ultima oara. Motivul meu.. esti tu.

Gura lui schita un zambet, insa ochii lui erau tristi. Se simtea vinovat. Trebuia sa o fi parasit in acea seara. Trebuia sa para o iluzie, o persoana care a ajutat-o sa iasa din acea stare de agonie, si care dupa a disparut. Nimic mai mult. Un personaj fictiv. Un.. nimeni.

Si totusi, ii amintea atat de mult de ea. De acea persoana, cu acel nume, pe care ar fi preferat sa nu-l mai pronunte niciodata, pentru a scapa odata pentru totdeauna din romanul nesfarsit al trecutului.
A incercat de mult prea multe ori sa uite mirosul de cirese amare din sufrageria ei, sa uite noptile in care au dansat amandoi, imbratisati, sa uite tot ce-a fost.

M: Vlad, promite-mi ceva.
V: Da.
M: Promite-mi ca de fiecare data cand ai sa auzi valurile marii, ai sa te gandesti la mine.
V: Atat?
M: Da..
V: Bine.
M: Si.. promite-mi ca.. Vlad! Vlaaad! Trezeste-te te rog! Ajutor!! Asistenta!!!!

Vlad intrase in coma.
Asistentele au scos-o pe Maria pe hol.
Nu vroia. Dorea sa fie langa el. Langa persoana pe care o iubea..

05:46 A.M.
M: Ce-a patit? Este bine?! Spuneti-mi ceva!! Va rog!
Doctorul: Maria.. Nu stiu cum sa-ti spun. Te rog sa iei loc..
M: E de rau?! Spuneti-mi doctore!
D: Vlad..
M: Da?!
D: Este...

Va urma..

Sonnenuntergang V

In salonul spitalului, tacerea era deplina. Inchise ochii pentru o clipa; simti o mangaiere rece pe umerii goi. Era doctorul.
Nu aducea vesti prea bune.. Vlad suferea de un caz grav de lipotimie.

Nu parea a fi bolnav seara trecuta. Oare era din cauza sentimentelor fata de acel ceva, pe care incerca atat de mult sa-l uite? Era din cauza ei? Era din cauza a ceea ce-i spusese ea? Era nedumerita..

Simtea cum respiratia i se incalzea, devenea tot mai fierbinte. Atinse cu degetele geamul; ii era frica sa se miste, respira tot mai des, mai fierbinte.
Isi lipi fruntea de geam, privi prin sticla umeda. Afara.. timpul statea pe loc.

Se zbatea intre dorinta si ratiune, intre speranta de lumina si certitudinea de intuneric. Inchise ochii. Ii era teama sa-i deschida, ii era teama de ceea ce ar putea vedea, de ceea ce ar putea simti, de prorpia ei decizie.

Deschise fereastra. Vantul ii imprastie parul, ii soptea cuvinte indescifrabile, cuvinte nerostite, cuvinte care s-au pierdut atunci cand l-a intalnit pe el, cand a privit-o pentru prima data, cand a intrebat-o daca are nevoie de cineva pe al carui umar sa planga..

Se intoarse langa pat. Vlad nu se mai trezea. Era mort? Nu credea.. Nu avea cum. Era imposibil.
O mana destul de rece o cuprinse pe a ei. Se trezise. In sfarsit se trezise.. O bucurie mai mica sau mai mare o invalui.

M: Esti mai bine?
V: Cred..
M: Am aflat de boala ta. De ce nu mi-ai spus mai devreme?
V: Nu merita sa te ingrijorez.. Si.. vreau sa-ti spun si eu ceva..
M: Spune.
V: Maria?
M: Da?
V: Eu..

Va urma..

Sonnenuntergang IV

V: In fiecare seara, eu ma gandesc la tine
Iar setea de iubire, in loc de somn imi vine
As vrea sa vad iar chipul ce-mi daruie iubirea
Ce amintiri frumoase imi domina gandirea.
Tanana... Hâm.. Hâm..

M: Hmm.. ce fredonezi?
V: Ah.. te-ai trezit? 
M: Da.. Ce cantai?
V: Aa, nimic. Nimic important. Nu conteaza.

( Isi intoarse privirea spre rasarit. Deveni rece.. )

M: Daca nu este atat de important, de ce te ambalezi atat de mult? Spune-mi.. Tu ai compus-o?
V: Nu..
M: Dar? Cum se numeste?
V: Putem sa schimbam subiectul?
M: Te deranjeaza.. ? Daca vrei, pot sa tac..
V: Nu.. adica da.. Nu stiu.

Se ridica. Maria ramase jos, pe nisipul rece, fara imbratisarile lui calde.
Deodata, devenira doi straini.

M: Esti.. bine?
V: ...
M: Raspunde-mi te rog.
V: ...
M: Ce s-a intamplat?! Te rog, spune ceva!
V: ...
M: Vlad..
V: ...
M: Vlaadd!!

Izbucni in lacrimi. Nu-l cunostea de foarte mult timp, dar era cel care a stiut sa o aline cand i-a fost greu, cel care a ascultat-o, primul care s-a gandit la ce era mai bine pentru ea. Vroia sa se opreasca, dar nu putea; lacrimile o inabuseau din ce in ce mai mult.
Imaginea aceea de vis disparuse, coltul de rai de acum cateva ore, se prabusi, se sparse in mii de bucatele.

Vlad era parca de nerecuperat. Acea stare de tacere, incepea sa o doara. Simtea ca i-a gresit cumva, ca nu mai poate face nimic, pentru a-l aduce inapoi, langa ea.. Simtea ca pierde un prieten..

Se ridica de jos, si-l cuprinse in brate. Vlad tresari; nu se astepta la asta.
Se intoarse spre ea si ii lua chipul in maini. De aproape ii parea si mai frumoasa.. Ii sterse lacrimile. Zambea.

V: Ce este cu privirea aceasta atat de speriata? Ai crezut ca am sa plec? Ca am sa te las prada marii? Lumii intregi?

( Rase.)

V: Indiferent ce se va intampla, eu voi fi aici mereu pentru tine. Nu te cunosc de foarte mult timp, dar imi esti draga, simt ceva aparte atunci cand te privesc. E ceva inexplicabil. Este ceva, ce nu am mai simtit de mult timp..
Te rog, sterge-ti lacrimile. Nu merita sa plangi. Nu mi-ai facut nimic.. am avut doar o clipa.. de melancolie. Mi-ai adus aminte de ceva, de mult uitat. O amintire, pe care as fi preferat s-o uit pentru totdeauna.
Dar mi-am dat seama, ca oricat as incerca sa nu ma gandesc la ea, este inevitabil.
Gata.. Nu mai plange.
M: Vlad..
V: Da, Maria.
M: Cred.. ca te iubesc..
V: ...
M: Vlad? Vllaadd!!!

Vlad cazu. Urmatoarele ore le-au petrecut in salvare..

Va urma..

Sonnenuntergang III

V: Ai niste ochi, superbi! Imi amintesti de.. mama..

M: Mama ta?

V: Da.. acea mama pe care am pierdut-o acum multi ani. As putea spune ca era doar o fiinta imaginara.. Nu-mi amintesc decat ochii ei albastri. Atat..

M: Imi pare rau..

V: Nu trebuie sa-ti para.. A fost doar, un accident, o greseala, o clipa de neatentie.. Nimic mai mult.

M: ... iti este dor de ea?

V: Nu stiu. Am pierdut-o acum mult timp.. Nu prea ma mai gandesc la asta. E inutil..

M: Nu spune asta..

V: De ce? Oricum nu o pot aduce inapoi..

M: Nu fi atat de sigur. Amintirile iau viata, prin noi. Daca vrem.. putem muta muntii cu gandul, putem lua stelele si luna in brate, putem opri timpul..

V: Sau ii putem spune unei anumite persoane ca o iubim.. ?

M: Da..

V: Si ea va sti?

M: Sigur ca da.

V: Maria.. tu.. iubesti?

( Maria se intoarse.. )

M: Iubeam.. candva.

V: Sa stii ca sunt alaturi de tine.

Vlad o prinse de umar. Maria se intoarse.. Avea ochii plini de lacrimi. Era terminata..

Vroia doar sa o ia cineva in brate, sa planga pana la epuizare, si dupa sa  adoarma.. Atat mai vroia. Dupa.. nimic.

Doar, liniste.. multa liniste.

Oftau amandoi. Privira luna mult timp.

Se facuse frig. Vlad vroia sa-i dea camasa lui, Mariei, insa se gandi ca e mai bine daca ar lua-o in brate. Ea nu prea era de acord, dar accepta intr-un final.. Vorbeau doar prin priviri..

Orele treceau pe nesimtite. Strigatul valurilor le invaluia trupurile, iar reflectia lunii in mare, parca le descria durerea.

V: Maria..?

M: ...

V: Ai adormit, Maria?

M: ...

Va urma..

Sonnenuntergang II

Se cunosteau de vara trecuta. Se intalnisera, intamplator, pe plaja..

Ea.. plangea. Tocmai se certase cu prietenul ei.

El.. avea mult prea multe probleme. Incerca doar sa evadeze din acel cosmar.

Probabil ca soarta i-a facut sa se intalneasca, in acea noapte linistita, in acea noapte in care luna parca era mult mai aproape de ei, in acea noapte in care a inceput povestea lor de dragoste.

V: Ce ti s-a intamplat?

(Scoase cateva cuvinte, cu vocea prabusita)

M: Nimic.. Te rog, lasa-ma.

V: Nu te pot lasa in starea asta. Mi se rupe inima cand te vad.

M: Nu e nimic serios. Te rog, am nevoie de liniste..

V: Sau poate ca ai nevoie doar de cineva pe al carui umar sa poti plange, sa te poti descarca.

M: ...

V: Nu am nimic de facut. Nici eu nu sunt chiar in cea mai buna stare..

M: Ce-ai patit?

V: Nimic. Poate ca sunt prea naiv si tocmai de asta mereu gresesc. Sau poate ca sunt prea prost..

M: Prost nu ai cum sa fii.

V: De unde stii? Ma cunosti abia de 3 minute..

M: Privirea ta.

V: Ce este cu privirea mea.. ?

M: Este altfel. Este mai calda.. Imi place.

(Ea zambeste. Vlad rade..)

V: Stupid..

M: Nu. Nu este deloc.. De ce crezi asta? Doar se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.

V: Nu neaparat.. Lasa-ma pe mine. Tu esti bine ?

M: Nu..

(Se intoarse spre mare)

V: Si mai exact, ce cauta o fata atat de frumoasa ca tine, singura, la ora asta atat de tarzie?

(O priveste profund)

M: Isi cauta gandurile.. Se gandeste daca sa se ucida in imbratisarile valurilor, sau doar.. asteapta sa se termine odata cosmarul, sa poata zambi din nou..

(O lacrima i se scurse pe obraz.. Vlad i-o sterse. Privirile li se intalnira in sfarsit. Ea avea niste ochi superbi; albastri ca cerul din luna Mai.)

V: Doamne Dumnezeule. Cat de sublim!

M: Ce este? Ce s-a intamplat.. ?

(Un zambet de mult pierdut i se schita pe chip) 

Va urma..

Sonnenuntergang

Poate ca niciodata nu m-as fi gandit ca-mi va lasa urme atat de adanci, ca in fiecare zi voi simti amprentele dulci printre firele-mi rebele, ca nu ii voi mai putea dormi de atata exuberanta.

Chiar si acum imi alearga prin minte imagini pline de splendoare ale parfumului  rosiatic al soarelui, imagini ale valurilor ce strapungeau cu atat cruzime tarmul, lasandu-le prada indragostitilor, imagini pline de fior in care Vlad i-a spus primul "te iubesc" Mariei..

Va urma..

Pauza.

Au trecut 13 zile de cand nu am mai postat ceva si nici nu cred ca voi mai posta o vreme. 

13 martie vine cu repeziciune si eu sunt in pana de idei.
Simt nevoia sa fac poze, asa cum n-am facut niciodata.
Vreau sa ma pun serios pe invatat.. [temporar].
Sa fac descoperiri pe noul telefon. [nu m-am familiarizat in totalitate cu el].
Tata e pus pe luat laptop. >:) [doar daca-mi ajustez notele].
Somnul e din ce in ce mai duuulce.
etc,etc.

Asa ca.. ne mai auzim. :d 

Va las in compania unei melodii mult ascultate de mine zilele astea. 

Dance Benefit. Sanatatea fiecaruia conteaza!

Vino la Dance Benefit sa il ajutam impreuna pe Alexandru!

Dance Benefit  va avea loc pe 7 martie in Club Menthor, Vaslui. Biletul costa 5 lei si toti banii stransi vor fi donati lui Alexandru.

Iubire de o vara..

Jurnal de vacanta

Vara, cel mai frumos anotimp. Copacii pierd floarea primaverii, incarcandu-si ramurile cu frunze verzi si fructe apetisante. Iarba-i mare, creste inalta si totul in jur, de la cerul cristalin pana la vietuitoarele din padure se bucura de prospetime.

Bunica, ca de fiecare data ne asteapta iar la ea. Vacanta este la jumatate, iar timpul inca nu este pierdut. Am spus ne asteapta. Eu si varul meu ne intalnim aici, in fiecare vara. Stam cateva saptamani in care ne distram si ne relaxam. Bunica nu ne-a pus niciodata la munca, dar cand am avut ocazia am ajutat-o. Vara aceasta aveam sa fac tot ce vreau si cand vreau. Fara parinti, fara colegi, fara jocuri video si calculator. Doar eu si varul meu, natura si libertatea. 

Am mers cu trenul, si am ajuns aproape de seara. M-a intampinat Marius si bunica. Bunica Zamfira, o femeie in varsta de 75 de ani. Rumena in obraji, cu ochii caprui stersi de vremurile grele pe care le-a suportat. Liniile fetei ii sunt definite, iar ridurile varstei ii acopera in intregime corpul. Ma imbratiseaza si ma saruta ca de obicei. Marius ca de fiecare data ma ia in brate, ma ridica in sus si imi spune ca am mai crescut de cand nu ne-am mai vazut. Desi are 18 ani, fiind mai mare ca mine cu doi ani, niciodata nu mi-a intors spatele sau nu mi-a indeplinit dorintele. De fiecare data m-a ascultat si chiar daca nu suntem de aceeasi varsta ne-am simtit bine impreuna. 

Dormeam amandoi in acelasi pat, in camera cea mare a bunici din partea de vest. Nu sa intamplat nimic, si cred ca asa o sa fie si de acum inainte.In timp ce incercam sa adorm, Marius imi spunea ca vrea sa mearga la o plimbare cu calul maine. I-am aprobat afirmatia si m-am gandit ca o sa ma distrez bine.

Dimineata a adus cu ea un soare dulce si mangaietor. Razele erau insotite de o adiere plapanda a vantului, ce facea camera sa se umple de mireasma florilor din gradina. Pe la zece m-am trezit si eu. M-a intampinat chipul angelic al varului meu. Si el se trezise tot atunci, dar inaintea mea, si ma privea cum dormeam. Spunea ca ma iubeste. Aici eram de acord cu el, pentru ca si eu il iubeam, fiind varul cu care comunicam cel mai mult din toata familia, petrecandu-mi vacantele in compania lui.

Bunica ne-a pregatit masa. Ne-a facut magnificul ei ceai si ne-a dat sa gustam dulceata proaspata de afine. Dulceata ce se schimba de la an la an in frigiderul ei. 

Marius a inhamat calul astfel am putut merge la plimbare. Am vrut sa stau in spatele lui, dar el m-a fortat, nestiind din ce motiv, sa stau in fata lui. Mi-a tras corpul langa al lui, iar mana dreapta si-a strecurat-o in jurul taliei mele. Mi-a spus sa ma tin de bratul lui, astfel nu voi cadea. 

Calul a galopat pana la Livada Sarpelui. Era denumita astfel pentru forma in care erau asezati copacii, semanand cu un sarpe. Langa livada era un teren acoperit de o iarba mare si deasa. Ne-am asezat undeva pe acolo, unde nimeni nu ne poate vedea. M-a surprins faptul ca am vorbit despre fete, prietenie, baieti. M-a surprins si mai tare ca m-a intrebat daca am prieten sau imi place de o baiat. Raspunsul a fost negativ, neavand baieti cu care sa ma inteleg sau mai mult sa imi placa.

El mi-a spus ca iubeste pe cineva foarte mult, dar persoana respectiva nu stie. Spunea ca daca va afla sigur nu o sa ii accepte sentimentele si ii este teama ca nu o sa mai vorbeasca niciodata cu el. Nu ma pricepeam la relatii si la iubiti, dar ca un sfat prietenesc i-am spus ca e bine sa isi exteriorizeze sentimentele. 

Atunci am simtit o mana ce ma cauta, ma tragea si ma lipea de corpul lui. M-a imbratisat puternic si a inceput sa ofteze. Isi cerea scuze pentru ca nu mi-a spus mai devreme, pentru ca s-a prefacut atata timp. Stia ca nu o sa fie la fel si din parte mea, dar el incearca. Eram nedumerita si nu stiam ce sa fac, iar la toate acele cuvinte spuse ma tulburau. 

Mi-a soptit la ureche ca ma iubeste, tandru, mangaietor. La fel i-am spus si eu. Doar ca el ma iubeste ca pe o… iubita! 

I-am tinut o pledoarie despre familie, despre legaturile de rudenie si despre tot ce nu ne da voie sa fim impreuna, chiar daca eram intr-o conditie pshica proasta. Zicea ca nu il intereseaza, ca ma doreste, ca si noaptea nu dorme gandindu-se la mine iar in noptile cand dormeam impreuna imi veghea somnul si se stingea incet ca nu ma putea mangaia. La acele cuvinte am rosit, dar tot atunci lacrimile au inceput sa apara. Chipul imi era scaldat de apa cristalina a ochilor. I-am spus ca nu vroiam sa il fac sa sufere si ca toate astea au avut un impact foarte mare asupra mea. Si eu, deodata am simtit ceva pentru el, iar acel sentiment isi facea aparitia in suflet, inundandu-mi inima , facandu-ma fericita. M-am intors cu fata la el si i-am luat obrajii in palme. Parea trist, abatut si avea cateva lacrimi in ochi. Ne-am apropiat din ce in ce mai mult iar buzele ni s-au unit intr-un sarut. M-a imbratisat din nou, fiindu-i frica sa nu plec. Ne-am sarutat destul de mult iar la urma mi-a spus ca am cea mai dulce gura. 

Mi-a asezat capul pe pieptul sau, ascultandu-i bataile inimii. Am ajuns acasa imbratisati, spunandu-mi cuvinte de iubire. 

Seara s-a sfarsit, iar noi am ajuns obositi in pat, unde Marius spunea ca ma va imbratisa si nu imi va mai da voie sa il parasesc niciodata. Si aici ne-am sarutat destul de mult. Cand m-am intors cu spatele spre el, m-a imbratisat, m-a sarutat pe gat, pe spate, si mi-a muscat lobul urechii. 

Zilele ce au urmat, au fost cele mai frumoase, pentru ca le-am petrecut cu el, in compania sa simtindu-ma bine si iubita. 

Viziuni diferite, ale unor diferiti oameni.

Ati avut vreodata senzatia aia de visare atunci cand ati ascultat o anumita melodie, de ai impresia ca ai fi un regizor al celor mai impresionante filme? A..nu? In cazul acesta ar trebui sa incercati.

Fiecare melodie semnifica ceva. Si nu neaparat prin ceea ce spun versurile, nu.. Prin ritmul muzicii, prin acel gadilici [cum ii spuneau altii] care te face sa dai din picioare neconditionat, care nu-ti da pace,decat doar dupa 5 ore de ascultat fara oprire, care iti face ziua mai frumoasa, mai melancolica, mai linistita, mai.. nebuna.

Unii dintre noi traim pentru acel gadilici, traim din acel gadilici, traim sa experimentam cat mai muuult gadilici gadilicios! :>

De exemplu, cateva melodii carora le-am regizat.. aparitia. 

O melodie banala. Dar imi aminteste de justitiarii din Londra. Nopti intunecoase, strazi inguste si umede. Ceata. Jafuri. Zile plictisitoare, cu asa zisul ceai de la ora 5; ..anii `80.

Emotie, traire. Ora 8 dimineata. Un miros nebunesc de cafea, ce-ti imbata simturile este in salon. O tanara de 18 ani canta la pian. Cat de sublim! Cat de superb ii fug degetelele pe clapele, parca insemnate de amprentele timpului. Cu o timiditate innascuta, se ridica de pe scaun, se indreapta spre fereastra si priveste zambind la copiii de pe strada de alaturi. Se joaca.. Ii pare rau ca nu a avut si ea o astfel de copilarie..

Acum, de cand a murit mama ei vitrega, e mult mai liniste ziua. Nu ii este dor de strigatele ei.. Nici nu ar fi cazul sa-i fie.

O lacrima dulce dansa pe obrazul tinerei. O sterse imediat, baiatul de pe trotuar o privea. Ii schiteaza un zambet fals, amar..

Doar ea stia prin cea trecut, doar ea.. si pianul.

Probabil ca ati vazut multe clipuri in care un baiat de cartier curteaza o fata cocheta, mai de bani gata. Cam asa ceva ar veni si aici, doar ca putin mai.. alla Ralu`. ;)) 

Si sunt multe alte melodii carora le-am gasit cate o viziune de-asta, mai.. ciudata. Dar poate altadata le voi pune pe toate. Pana atunci..

Ai grija de tine! Caci daca nu ai tu.. cine sa aiba?