Sonnenuntergang IV

V: In fiecare seara, eu ma gandesc la tine
Iar setea de iubire, in loc de somn imi vine
As vrea sa vad iar chipul ce-mi daruie iubirea
Ce amintiri frumoase imi domina gandirea.
Tanana... Hâm.. Hâm..

M: Hmm.. ce fredonezi?
V: Ah.. te-ai trezit? 
M: Da.. Ce cantai?
V: Aa, nimic. Nimic important. Nu conteaza.

( Isi intoarse privirea spre rasarit. Deveni rece.. )

M: Daca nu este atat de important, de ce te ambalezi atat de mult? Spune-mi.. Tu ai compus-o?
V: Nu..
M: Dar? Cum se numeste?
V: Putem sa schimbam subiectul?
M: Te deranjeaza.. ? Daca vrei, pot sa tac..
V: Nu.. adica da.. Nu stiu.

Se ridica. Maria ramase jos, pe nisipul rece, fara imbratisarile lui calde.
Deodata, devenira doi straini.

M: Esti.. bine?
V: ...
M: Raspunde-mi te rog.
V: ...
M: Ce s-a intamplat?! Te rog, spune ceva!
V: ...
M: Vlad..
V: ...
M: Vlaadd!!

Izbucni in lacrimi. Nu-l cunostea de foarte mult timp, dar era cel care a stiut sa o aline cand i-a fost greu, cel care a ascultat-o, primul care s-a gandit la ce era mai bine pentru ea. Vroia sa se opreasca, dar nu putea; lacrimile o inabuseau din ce in ce mai mult.
Imaginea aceea de vis disparuse, coltul de rai de acum cateva ore, se prabusi, se sparse in mii de bucatele.

Vlad era parca de nerecuperat. Acea stare de tacere, incepea sa o doara. Simtea ca i-a gresit cumva, ca nu mai poate face nimic, pentru a-l aduce inapoi, langa ea.. Simtea ca pierde un prieten..

Se ridica de jos, si-l cuprinse in brate. Vlad tresari; nu se astepta la asta.
Se intoarse spre ea si ii lua chipul in maini. De aproape ii parea si mai frumoasa.. Ii sterse lacrimile. Zambea.

V: Ce este cu privirea aceasta atat de speriata? Ai crezut ca am sa plec? Ca am sa te las prada marii? Lumii intregi?

( Rase.)

V: Indiferent ce se va intampla, eu voi fi aici mereu pentru tine. Nu te cunosc de foarte mult timp, dar imi esti draga, simt ceva aparte atunci cand te privesc. E ceva inexplicabil. Este ceva, ce nu am mai simtit de mult timp..
Te rog, sterge-ti lacrimile. Nu merita sa plangi. Nu mi-ai facut nimic.. am avut doar o clipa.. de melancolie. Mi-ai adus aminte de ceva, de mult uitat. O amintire, pe care as fi preferat s-o uit pentru totdeauna.
Dar mi-am dat seama, ca oricat as incerca sa nu ma gandesc la ea, este inevitabil.
Gata.. Nu mai plange.
M: Vlad..
V: Da, Maria.
M: Cred.. ca te iubesc..
V: ...
M: Vlad? Vllaadd!!!

Vlad cazu. Urmatoarele ore le-au petrecut in salvare..

Va urma..