V: Acum nu stiu care este verdictul. Dar majoritatea imi spun ca cel mai bine pentru mine, este sa plec din tara, undeva unde m-as putea trata.
M: ... nu. Nu se.. poate. Nuu! Nu acum.
Doua picaturi izvorara din ochii albastri ca marea, prelingandu-se pe obrajii inflacarati. Nu mai suporta, erau mult prea multe.. mult prea multe dezamagiri. Avea impresia ca traia acelasi cosmar la nesfarsit.
Desi era inca un necunoscut pentru ea, se atasase de el. Pentru prima data nu ii mai pasa de ce zice lumea, de ce a fost in trecut; uitase complet de Alin, fostul prieten. Acum conta doar el, cel care i-a deschis ochii, cel care a cuprins-o in acea lume de basm, la care ea nici macar nu se gandise vreodata. Il iubea.. Il iubea pentru simplul fapt ca nu a lasat-o singura, ca se gandea la sentimentele ei, ca ii era prieten.
M: Dar ai sa te intorci? Ai sa te faci bine? Ai sa te mai gandesti la mine? Am sa te mai vad.. ?
V: Nu stiu..
M: Vlad, sa stii ca te iubesc. Te iubesc din prima clipa cand m-ai intrebat daca sunt bine, in acea noapte pe plaja, in acea noapte in care eram hotarata sa ma sinucid. M-ai facut sa inteleg ca fiecare are cate un motiv pentru care sa traiasca, sa lupte cu greutatile vietii, sa zambeasca, chiar si daca ar fi pentru ultima oara. Motivul meu.. esti tu.
Gura lui schita un zambet, insa ochii lui erau tristi. Se simtea vinovat. Trebuia sa o fi parasit in acea seara. Trebuia sa para o iluzie, o persoana care a ajutat-o sa iasa din acea stare de agonie, si care dupa a disparut. Nimic mai mult. Un personaj fictiv. Un.. nimeni.
Si totusi, ii amintea atat de mult de ea. De acea persoana, cu acel nume, pe care ar fi preferat sa nu-l mai pronunte niciodata, pentru a scapa odata pentru totdeauna din romanul nesfarsit al trecutului.
A incercat de mult prea multe ori sa uite mirosul de cirese amare din sufrageria ei, sa uite noptile in care au dansat amandoi, imbratisati, sa uite tot ce-a fost.
M: Vlad, promite-mi ceva.
V: Da.
M: Promite-mi ca de fiecare data cand ai sa auzi valurile marii, ai sa te gandesti la mine.
V: Atat?
M: Da..
V: Bine.
M: Si.. promite-mi ca.. Vlad! Vlaaad! Trezeste-te te rog! Ajutor!! Asistenta!!!!
Vlad intrase in coma.
Asistentele au scos-o pe Maria pe hol.
Nu vroia. Dorea sa fie langa el. Langa persoana pe care o iubea..
05:46 A.M.
M: Ce-a patit? Este bine?! Spuneti-mi ceva!! Va rog!
Doctorul: Maria.. Nu stiu cum sa-ti spun. Te rog sa iei loc..
M: E de rau?! Spuneti-mi doctore!
D: Vlad..
M: Da?!
D: Este...
Va urma..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu