Au trecut aproape doua saptamani de cand a inceput infernul. Va pot asigura ca sunt inca intreaga! Da! Stiu ca este cam greu de crezut.. dar.. uite-ma.
Saptamanile tot trec, si eu inca nu realizez cat de important este examenul asta. Nu-mi pasa, cred..
Acum un an, muream doar cand auzeam cuvantul "teza"; faceam pe mine in minutele din inainte ei; aproape ca lesinam, cand incepea sa ne imparta subiectele.
Acum un an, muream doar cand auzeam cuvantul "teza"; faceam pe mine in minutele din inainte ei; aproape ca lesinam, cand incepea sa ne imparta subiectele.
Saptamana trecuta am avut simulare la romana.
Cu o zi inainte simularii : eu.. nimic.
Dimineata : invat, fara probleme, sunt calma..
Cu o ora inainte sa incepem : inca sunt calma si nepasatoare.
Intram in sala : un baiat ma intreaba daca dau sa copiez; eu.. nici macar nu-l aud.
Ne dau subiectele: eu.. nici o miscare.
Incep primele subiecte: ok.. nu stiu. Trecem mai departe.
Ajung la subiectul problema: nu-i nimic! Ma intorc la el in ultima jumatate de ora. :-j
Termin toate subiectele, si ma intorc la subiectul cu pricina: Mmm... oare ce o sa facem la spectacol ? Gata! Concentreaza-te!!
Dau foaia: ok. Am facut o branza cat capul meu de mare; dar nu-i nimic. Eu sunt optimista.
~
Cateva zile mai tarziu...
Profa: Si.. cam ce note luati?
Noi: 6, 7, 8, 8.50..
Profa: Atat de mici?! :o Nu are cum..
Dar eu in gandul meu: Nu-i nimic. O sa fie socul (shocul) mai putin puternic pentru d-voastra! :))
Prin urmare, daca nu am luat simularile in serios, examenele de ce ar fi mai prejos?
Ca doar.. noi suntem optimisti! :))
V-am pupat! :)