duminică, 31 ianuarie 2010

Prin toate astea trecem..



- Iti mai amintesti ce bine era in copilarie?
- Nu.. 
- Cum nu?
- Uite asa.. Nu-mi aduc aminte. Lasa-ma!
- Nu vreau. Chiar nu-ti mai amintesti cat de bine era cand ai impartit primele tale creioane colorate?
- Nu. Ma lasi odata?!
- Nu ti-e dor de noptile de vara in care ascultai cantecul greierilor? Sau cand adormeai sub privirea calda a bunicii?
- Nu. E stupid. Pleaca!
- N-ai vrea sa simti din nou mangarierea firelor de iarba printre degete? 
- Mai, tu n-auzi sa ma lasi?! 
- Nu. N-am sa te las niciodata. Suntem ca un ying si yang. N-ai rezista fara mine. 
- Bine ca esti tu mare inteligent si le stii pe toate.. 
- Sa inteleg ca esti suparata.. 
- Wow! In sfarsit te-ai prins si tu. Acum valea!
- N-am spus ca voi pleca. Te-ai certat cu prietenul?
- ... 
- A, deci asta era. Ce s-a intamplat?
- Nu te priveste. 
- Te inseala? A plecat undeva? 
- Da.. a plecat.. 
- Unde? 
- Undeva.. nu stiu.. lasa-ma..
- Nu te las mai! Tu chiar nu intelegi.. 
- Ce sa inteleg? Esti enervant de insistent. 

( rade )

- Te pot ajuta cu ceva?
- Nu. 
- Hai, spune. Stiu ca vrei sa te descarci.. 
- ... 
- Ti-e dor de el? 
- Mi-e dor de zilele in care il priveam ore in sir si nu ma mai saturam. Mi-e dor de mangaierile de-nainte de somnul de amiaza. Mi-e dor de clipele in care ii simteam parfumul pe perna mea, mi-e dor.. de buzele lui catifelate. 
- Interesant.
- Ce e asa interesant? 
- Tu. 
- Eu? 
- Da, tu. E interesant cate sentimente se pot gasi intr-o persoana. 
- Mda.. 
- Ce, nu crezi ca este posibil?
- Nu. 
- Eu iti spun ca da. Si am chiar si un exemplu la indemana. 
- ??
- Tu. 
- Eu??
- Iar incepem? 

( zambeste )

- Tanjesti dupa amintiri. Plangi. Suferi. Te enervezi. Zambesti. Iubesti. Ce poti cere mai mult de la o persoana?
- Tradare? Asta nu se afla in "lista ta magica". 
- Ah.. da.. Adevarat. 
- Ok, deci nu esti chiar un Einstein. 
- Nu chiar.. doar.. o simpla persoana.
- O persoana care tanjeste dupa amintiri, plange, sufera, zambeste, iubeste si.. tradeaza? 
- Da.. O persoana de aia. 
- Deci ai tradat. Pe cine? 
- Pe tine..
- ... cum?!
- Te-am tradat in momentul cand te-am lasat sa cresti. Cand te-am lasat sa intri in aceasta lume a suferintei.. 
- Cine esti?!
- O persoana. O persoana de care nu-ti amintesti. O persoana, cu acel nume pe care tu l-ai uitat. 
- Ai nume? Pf.. ce intrebare. Normal ca ai nume. Care este? 
- Numele meu..
- Da. Numele tau. 
- Numele meu este..
- Daa..??
- Copilaria. 
- ... 
- Asa-i ca nu-ti amintesti de mine?
- ... 
- Ai ramas fara cuvinte. Impresionant. 
- ... tu esti? 
- Da. Eu sunt. 
- ... 
- Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin toata aceasta suferinta din cauza mea. Chiar imi pare rau.. Daca as fi stiut sa te tin mai mult langa mine. 
- Nu este vina ta. Toti la un moment dat crestem. 
- Dar..
- Asta este viata. Nu ai ce-i face. 
- Stiu. Dar.. 
- Sincer. Imi pare bine ca ai aparut in calea mea in aceasta seara nu chiar atractiva. 
- Si mie. 
- Mereu vei trai intr-un colt al sufletului meu. Si de-acum, mereu imi voi aminti de tine. 
- M-ar bucura mult asta. 
                                              ~
- Maraaa! striga ingrijorata.
- Da, aici sunt mama! 
- Ce faci? Te-am cautat peste tot. Unde-ai fost?!
- Aici. Vreau sa-ti prezint pe cineva foarte drag mie.. 

Dar cand se intoarse, copilaria disparuse. Dar lasa in urma ei mii de amintiri, care chiar si in zilele noastre incalzeste inca sufletele tuturor persoanelor ce tanjesc dupa amintiri, plang, sufera, tradeaza, zambesc si nu in ultimul rand.. iubesc. 

6 comentarii:

aalexicaaa spunea...

Stiai ca ma uimesti cateodata? E magnific! E atat de adevarat. Noi toti am uitat cum e sa zambim din nimic, am uitat cum e sa alergam de nebunii, am uitat sa ne amintim ce e frumosul. Ne-am maturizat prea devreme... Si acum regretam. Ai cuprins multe sentimente aici, ma regasesc in povestea asta. Si cred ca toti ne regasim in ea. Stiai ca te pricepi sa faci oamenii din ce in ce mai sensibili?

Molly-R spunea...

nu :">
Dar e un inceput in toateee. :))

UrSu' spunea...

Superb !

Molly-R spunea...

multumeesc ^:)^

Andreea spunea...

Si ai dreptate prin tot ce-ai scris!!!Ar trebui sa profitam de ani astia ai copilarie,cel putin de cei care au mai ramas,fara sa ne mai gandim pe zi ce trece ce sa facem sa fim mai maturi si sa luam asupra noastra niste probleme ce n-au nicio treaba cu noi..uitand de cei mai frumosi ani din viata noastra.Felicitari,pentru articolul asta minunat!!!!>:D<

Molly-R spunea...

Multumeesc! ^:)^
;;)

Ma bucur ca va place.