Sonnenuntergang X

Totul a inceput acum o saptamana, cand Vlad s-a intors de la Galati.
Nu stia cu exactitate ce se intamplase acolo, dar cert era ca Vlad se schimbase. Dar oare din ce cauza..?
Nu mai raspundea atat de des la telefon, pleca dimineata de acasa si se intorcea noaptea, pe la 2-3, adormea mereu pe canapea, din diferite motive.. meci, emisiuni tv nocturne, etc, si nici intr-un caz in pat cu ea.
Adevarat, ii simtea lipsa.

Dupa cateva zile, in timp ce dadea cu aspiratorul prin sufragerie, a gasit din intamplare telefonul lui sub canapea. Nestiind motivul pentru care Vlad se schimbase, Maria crezu ca va gasi raspunsul la el in telefon. Dupa cateva minute, gasi bomba.

" Phoe: Buna scumpete, ce faci? Iesim si noi azi?
Imi esti drag si vreau sa ne mai intalnim, dar de data asta fara Alin.
Poate.. mergem si la hotel, sa-mi arati ce vroiai data trecuta.
Te pup dulce. :* Suna-ma. "

" Vlad: Buna dulceata. Sigur ca ies cu tine, cum as putea sa refuz o asa domnisoara.
Ne intalnim la intersectia de langa restaurant.
Abia astept sa te vad. Pup. :* "

" Phoe: Bine tigrule. :">
Ne vedem acolo. "

~

" Vlad: Hei, unde esti? Nu te vad. Eu am ajuns deja.."

" Phoe: Sunt la hotel. Vina la camera 112.
Te astept. :* "

"Vlad: Bine.. Ce-mi ascunzi pisicuto? /:)
Sa ma astept sa vreo surpriza? "

" Phoe: Nu stiu. Tu doar vina.. :">
Dar mai repede.. simt ca fierb "

Scapa telefonul din mana. Nu mai vroia sa citeasca nimic! Deja stia ce se intamplase acolo; banuielile sale s-au adeverit.
Si cand te gandesti, ce dreptate avea, cand spunea ca:

Poti sa ii spui "Te iubesc" inainte de masa si "Strang eu masa, puisor" dupa, nu e iubire. Poti sa il suni de 10 ori pe zi, sa il intrebi ce face, nu e iubire. Daca iti trimite un buchet de trandafiri urias, tot nu e iubire. Daca ii faci un cadou un cristal Swarowski fara motiv ( "just because it's sunday" ) nu e iubire.
Daca te vede intrand la dus si il innebunesti cu silueta ta, nu e iubire. Daca abia astepti sa faceti dragoste, nu e iubire. Daca te scoate in oras la teatru. nu e iubire.

Si atunci?
 
Atunci cand inchid ochii si el ma inconjoara cu fiinta si aura lui, apoi deschid ochii si tot nu vad nimic in afara de el, atunci stiu ca il iubesc. Daca imi spune cuvinte grele si eu vreau sa-l strang in brate, atunci il iubesc. Daca vreau sa fiu langa el pur si simplu, dar nu sunt si il las sa respire, il iubesc.
 
Daca ma scol dimineata cu gandul la el, ziua imi merge in functie de ce privire imi arunca sau daca imi zambeste sau de ce imi spune, si seara mereu sunt melancolica pentru ca nu e langa mine, inseamna ca il iubesc.
Daca mi-as da cele doua picioare pentru fericirea lui, chiar daca nu e cu mine, atunci sigur o iubesc, dar asta va trece.
 
Daca ii spun ca il iubesc si el ma refuza cu raceala, dar eu tot mi-as da sufletul pentru el, inseamna ca aveam dreptate. Daca vreau sa ii aflu temerile si greutatile in speranta ca le pot lua asupra mea ca el sa nu trebuiasca sa le care, il iubesc.
Daca ma voi descoperi vreodata in totalitate, il voi iubi si ne vom consuma iubirea in rai (pentru ca acolo vom fi).

Insa toate acestea nu mai insemnau nimic.. El ii franse inima.. si atat..

Va urma..

  

***

Multumesc cole pentru melodie si iti multumesc ca ti-a revenit creierul la loc.! 

Sonnenuntergang IX

dupa cateva luni..

Tarara.. Tarara..
" Nu sunt acasa. Lasa-ti-mi un mesaj si va raspund eu mai tarziu. Maria. " 

" V: .. eu sunt. Cum te mai simti..? Te rog, raspunde-mi la telefon.. Sunt ingrijorat. Trebuie sa stiu cum esti. Maria.. haide.. raspunde."

Nu-i raspunse. In acele momente il ura. Il ura pentru tot ce-a facut, pentru ca a adus-o pe ea in casa lor. Ce cauta ea acolo?! Si mai exact, ce cauta lantul ei preferat la gatul ei?! Pentru ce se mai ingrijora de starea ei, daca era clar ca nu il mai interesa?

Pachetele de servetele erau insirate pe podea. Incepuse sa-i devina straina chiar si propria casa.. In minte, diferite secvente din trecut ii derulau; secvente in care mainile lui ii sufocau trupul firav, secvente in care nu se mai saturau unul de calalalt, secvente in care, acea fufa, nu exista.
Pe masa din bucatarie, o farfurie ii fura atentia. Simti nevoia sa o sparga; o lua in maini; o privea ciudat.
Isi amintise de filmele cu tradari, in care fetele mereu dupa presupusa cearta, incepeau sa sparga totul in calea lor. O enervau secventele de genul asta; nu intelegea de ce trebuie sa sparga ceva, si dupa, ca prin minune sa vina baiatul si sa o linisteasca. Si plus ca intr-un final trebuiau sa plateasca si pagubele facute; o alta pierdere..

Tarara.. Tararaa...

M: Nu raspund. Nu merita.. Sa se invete minte. Macar, sa-mi verifice programul, inainte sa aduca fufe.. Ca sa nu fiu nevoita sa-i deranjez!

Tarara.. Tarara..
" V: Maria. Sunt la usa.. raspunde te rog. Stiu ca esti acasa, ti-am vazut masina in fata blocului. "
 
M: S-o creada el ca-i dau drumul la usa. Sa stea acolo; nu-mi pasa. Acum de ce nu se duce la ea?! La asa zisul iepuras Playboy?! Si eu ce proasta pot fi.. Atatea luni pierdute, pentru.. nimic. De fapt, ce nimic, pentru un Playboy!!

De dupa usa..
V: Maria.. Deschide-mi.
M: Sigur! Nu vrei sa o aduci si pe prietena ta?!
V: Maria.. termina..
M: A, acum eu sa termin!!
V: Hai, Maria.. Deschide.
M: Si daca nu deschid, ce? Ai s-o aduci pe fufa ta sa sparga usa?
V: ...
M: Pentru ce a fost asta? Nu te-am multumit destul? Am asa de multe goluri de te-ai dus la ea??
V: Maria..
M: Pleaca! Pleaca si nu te mai intoarce!
V: ...
M: Toti sunteti la fel!!
V: Maria..

Va urma..

Sonnenuntergang VIII

Zilele urmatoare le-au petrecut pe plaja. Doctorii, ii dadusera cateva zile de externare, pentru a-si mai petrece putinul timp liber.

Luna rasarea, iar soarele se indeparta cu pasi lenti, refuzand parca sa paraseasca plaja, lasand in urma, dare rosiatice ce se oglindeau in mare, si-n sufletele lor.

Dansau pe plaja inlantuiti, in ritmul unei muzici doar de ei auzite.

Erau fericiti, rupti, parca, din lumea din jur. Inlantuiti in dans si pasiune. O atingea in ritmul suav al muzicii.

Simtea cum pielea sa moale il incita.

El inchise ochii.. Vroia doar sa o simta langa el.

Ea incepu sa se dezbrace.. o facea dureros de incet. Ii simtea respiratia hartuitoare pe gatul lui. Vroia sa o sarute, dar ea simti ca se grabeste si ii puse un deget pe buze, plimbandu-l pe conturul lor. Il prinse de mana si continuara sa danseze.

Se apropiara din nou, ii simtea parfumul amestecat cu miros de alge, ce-i transmitea un extaz canicular.

" Ma innebunesc atingerile tale.. iti prind usor mainile si le las sa ma atinga in voie; se plimba pe gat, pe umeri, pe piept, asemeni mainilor unui sculptor carea vrea sa-si redescopere opera. Ma simt senzuala, si-mi place sa ma atingi. Pielea mea bronzata si fina se vrea atinsa. Ma ridici si ma botezi cu fiecare val, apoi ma redai nisipului cu fiecare pas. Imi place sa te incit, imi place sa simt ca ma doresti. Imi saruti ochii care te ador, bratele incolacindu-se in jurul meu. "

Se lasa captiva in bratele lui. Nimic in jur nu mai exista pentru ei, nici macar tipatul pescarusilor nu-l puteau auzi, nici zgomotul valurilor. Valsau invaluiti intr-o lumina venita parca de altundeva, din alta lume, ce se chinuia sa se intrepatrunda cu nuantele rosiatice lasate de soarele plecat spre nemurire si cu sclipirea lunii nascuta din nisip si scoici.

Existau doar unul pentru celalalt, comunicau numai prin zambete si priviri. Simteau cum ard in focul acestui dans pasional, nesfarsit, simteau cum se topeau in mare si renasteau apoi din nisipul fin, invaluindu-se intr-un ritm perfect.

Au dansat pana in zori si dupa au cazut lenesi pe nisip, lasand rasaritul sa-i mangaie.

" Te privesc insistent, parca sa mi te amintesc mereu asa, intins pe nisip, cu frenezie in priviri, cu un zambet satisfacut, cu parul ud, avand gustul sarat al marii si mirosul algelor.

Lenevim unul langa altul, imbratisati, pana cand parfumurile noastre se contopesc, devenind o unica esenta, nascuta dintr-o pasiune fara reguli.. "

Va urma..

Ce-i mai poate căca mintea. :))

A: In direct si in exclusivitate. Doar la camera web a persoanei mele. Cine vrea sa vada Bulanica si Fitoasa sa dea un simplu buzz..si vor avea un spectacol de zile mari.
E foarte simplu! :))
A: Iar tu esti bulanica in fusta scurta scurta din piele..stramta..cu corset..mai mult un fel de bustiera..cu ciorapi plasa..rupti in fund.. si cu tocuri de 20.
M: rupti in fund?! =))
A: Da. :)))
A: Din cauza besinicai. :)))
M: :)))
A: Si acum eu..
A: Eu sunt fitoasa cu ochelari alla Cocalaru sau pitipoanca.. Cu pantaloni Stramti din catifea rozi.. Cu sutien cu bureti..Bureti dublii.. Blonda.. cu suvite roz.. firele arse..la capete..din cauza tigarii.. Cu tocuri de 30. :>  Cu unghiile patratoase tot roz (Asa e moda. ;) ) Si cu 70 de mii de inele si lantucuri..tablarie..intr-un cuvant..
A: Dar ce imeginatie bogata are Fitoasa. :>
A: Aplaudati.
~Molly-R: =D>, =D>.
Ale. xD .: ^:)^.

Te iubesc copchile! :))

Sonnenuntergang VII

D: Este grav afectat de aceasta boala. De 4 ore tot incercam sa-l scoatem din coma.. Nu stiu cu exactitate ce va urma, poate isi va reveni, sau poate nu. Sa speram ca va trece cu bine de noaptea aceasta, si ca aparatele ii vor tine inima vie....

Doctorul se indeparta.

Holul era din ce in ce mai gol. Orele treceau, durerea ii sfasia din ce in ce mai mult sufletul, remuscarile nu-i dadeau pace, si o voce tampita ii rasuna in minte.

" Te stiu, te vad, esti chiar acolo! Ma urmaresti? Tu esti femeia care "transcrie" in minte aceste randuri; esti femeia careia ii este frica de efectele viitoare ale vietii prezente; te temi pentru urmarile unei vieti boeme, ale mediului urban, ale societatii actuale, si pentru Vlad.

Trebuia sa-l parasesti cand ai avut ocazia! Ai vrut sentimente? Uite; acum ai. Satura-te.

Nu exista nici un salvamar, care sa te ajute. Te ineci in propria dorinta, tu nu vezi?! Pleaca! Fugi! Uita de tot ce a fost, si incepe o noua viata. O viata in care el sa nu existe! "

M: Nu! Mi-a fost alaturi cand am avut cea mai mare nevoie, acum merita sa fac si eu acelasi lucru pentru el. Il iubesc. Nu ca pe un iubit, nu ca pe un frate, nu ca pe un prieten sau amic.. Pur si simplu il iubesc neconditionat, si asta este tot ce conteaza.

M: Nu am nevoie de tine, constiinta, sa-mi spui ce sa fac! Esti lasa, vrei sa te ascunzi sub acea cochilie de melc pentru totdeauna, s-o iei de la capat, si sa fii iarasi dezamagita. Ei, eu nu vreau sa traiesc asa, fara un motiv.

Era hotarata sa indure totul. Nu conta daca va mai plange inca o data, in momentul acela, el ii acapara toata gandirea. In viziunea ei erau doar el si ea, acelasi Vlad cu aceeasi Maria. Nimic mai mult.

9:24 A.M.

Pentru prima data din acea seara adormise. Cand se trezi, se ridica de pe scaun si se indrepta spre salonul in care se afla Vlad. Era la fel.. Palid, nemiscat, nici nu i se parea ca respira. Incerca sa-si aminteasca vocea lui; nu putea.

Atinse cu varful degetelor geamul aproape invizibil. Inchise ochii.

Isi imagina ca, printr-o minune, Vlad se ridica din pat, si-si lipi mana de a ei. Oare ar putea sa o priveasca exact cu aceeasi caldura ca in prima seara? Probabil..

Deschise ochii. Vlad era in aceeasi postura dreapta. Ofta..

In toate filmele vazute, finalul era tot timpul fericit. Se intreba.. oare viata ei era un film?

Atatea intrebari retorice ii invadau mintea; era de nesuportat.

Isi amintea diferite secvente din copilarie. Ii era dor sa zambeasca, sa rada cu pofta, chiar si la cele mai neinsemnate lucruri.

Ii era dor de fratii ei mai mari, care tot timpul o cicaleau, si-i furau portia de desert. Ii era dor de acele zile in care juca fotbal cu ei, in care au pus-o portar, si in care au fugarit-o toata ziua pentru ca echipa lor a pierdut; daca pui o fata in poarta, n-ai putea sa te astepti decat la sute de goluri neaparate.

Intra in salon, lua mana lui in a ei. Era rece.. Il privea insistent cu speranta ca el va observa, si se va uita, macar putin, la ea.

Isi amintea de zilele in care era bolnava, si mama ei o trata. Ii placea acea perioada, pentru ca atunci, era mult mai aproape de ea, si chiar uneori se prostea, doar pentru a o lua in brate. Bineinteles, nu tot timpul ii mergea fenta, dar ii placea sa incerce.

Mai era putin pana in septembrie. Nu era tocmai anotimpul ei preferat. I se parea mult prea monoton, nu vedea sensul ploii, si ura zilele in care era frig afara.

Se intreba.. Vlad se va mai intoarce? Va supravietui?

Isi dadu palme. Nu trebuia sa gandeasca negativ. Sigur ca va supravietui!! E puternic!! Asa.. crede..

M: Haide, Vlad! Trezeste-te. Lupta cu trupul tau! Fa-te bine.

M: Te rog, Vlad.. Fa-o pentru mama ta, nu pentru mine.

M: Hai..

Degetele lui incepura sa se miste.

Privirea Mariei se atinti spre ele. Nu-i credea ochilor. Vlad.. Vlad iesise din coma!

M: Infirmiera! Doctooorulll!!! Vlad a iesit din coma!!!

M: Sa vina cineva! 

Nu se mai putea opri din zambit. Era de neimaginat. Incurajarile i-au fost de folos.

Doctorul veni in mare graba. Jongla cu o viteza uimitoare ustensilele. Dar Maria nu la asta era atenta, is dorea ca Vlad sa o vada, sa o priveasca, sa-i spuna "Buna..".

Doi ochi negri, o masura din cap pana-n picioare. Acei ochi negri pe care ea i-a asteptat atat de mult, pentru care a indurat atatea, si pentru care si-ar da si viata.

V: a.. S.. Salu.. Salut..

M: Nu vorbi, nu te consuma. Stai linistit.Sunt aici. 
M: Cineva drag, mi-a spus odata cele mai frumoase cuvinte. Acum.. este randul meu sa le spun cuiva.

M: Vlad,  indiferent ce se va intampla, eu voi fi mereu aici pentru tine!

V: T.. Te... iub.. iubesc..

Va urma..

Sonnenuntergang VI

V: Eu.. eu va trebui sa plec la un moment dat, in alta tara. Boala mea se agraveaza pe zi ce trece. Doctorii spun ca mi-a fost afectata mult si cutia craniana..
V: Acum nu stiu care este verdictul. Dar majoritatea imi spun ca cel mai bine pentru mine, este sa plec din tara, undeva unde m-as putea trata.
M: ... nu. Nu se.. poate. Nuu! Nu acum.

Doua picaturi izvorara din ochii albastri ca marea, prelingandu-se pe obrajii inflacarati. Nu mai suporta, erau mult prea multe.. mult prea multe dezamagiri. Avea impresia ca traia acelasi cosmar la nesfarsit.
Desi era inca un necunoscut pentru ea, se atasase de el. Pentru prima data nu ii mai pasa de ce zice lumea, de ce a fost in trecut; uitase complet de Alin, fostul prieten. Acum conta doar el, cel care i-a deschis ochii, cel care a cuprins-o in acea lume de basm, la care ea nici macar nu se gandise vreodata. Il iubea.. Il iubea pentru simplul fapt ca nu a lasat-o singura, ca se gandea la sentimentele ei, ca ii era prieten.

M: Dar ai sa te intorci? Ai sa te faci bine? Ai sa te mai gandesti la mine? Am sa te mai vad.. ?
V: Nu stiu..
M: Vlad, sa stii ca te iubesc. Te iubesc din prima clipa cand m-ai intrebat daca sunt bine, in acea noapte pe plaja, in acea noapte in care eram hotarata sa ma sinucid. M-ai facut sa inteleg ca fiecare are cate un motiv pentru care sa traiasca, sa lupte cu greutatile vietii, sa zambeasca, chiar si daca ar fi pentru ultima oara. Motivul meu.. esti tu.

Gura lui schita un zambet, insa ochii lui erau tristi. Se simtea vinovat. Trebuia sa o fi parasit in acea seara. Trebuia sa para o iluzie, o persoana care a ajutat-o sa iasa din acea stare de agonie, si care dupa a disparut. Nimic mai mult. Un personaj fictiv. Un.. nimeni.

Si totusi, ii amintea atat de mult de ea. De acea persoana, cu acel nume, pe care ar fi preferat sa nu-l mai pronunte niciodata, pentru a scapa odata pentru totdeauna din romanul nesfarsit al trecutului.
A incercat de mult prea multe ori sa uite mirosul de cirese amare din sufrageria ei, sa uite noptile in care au dansat amandoi, imbratisati, sa uite tot ce-a fost.

M: Vlad, promite-mi ceva.
V: Da.
M: Promite-mi ca de fiecare data cand ai sa auzi valurile marii, ai sa te gandesti la mine.
V: Atat?
M: Da..
V: Bine.
M: Si.. promite-mi ca.. Vlad! Vlaaad! Trezeste-te te rog! Ajutor!! Asistenta!!!!

Vlad intrase in coma.
Asistentele au scos-o pe Maria pe hol.
Nu vroia. Dorea sa fie langa el. Langa persoana pe care o iubea..

05:46 A.M.
M: Ce-a patit? Este bine?! Spuneti-mi ceva!! Va rog!
Doctorul: Maria.. Nu stiu cum sa-ti spun. Te rog sa iei loc..
M: E de rau?! Spuneti-mi doctore!
D: Vlad..
M: Da?!
D: Este...

Va urma..

Sonnenuntergang V

In salonul spitalului, tacerea era deplina. Inchise ochii pentru o clipa; simti o mangaiere rece pe umerii goi. Era doctorul.
Nu aducea vesti prea bune.. Vlad suferea de un caz grav de lipotimie.

Nu parea a fi bolnav seara trecuta. Oare era din cauza sentimentelor fata de acel ceva, pe care incerca atat de mult sa-l uite? Era din cauza ei? Era din cauza a ceea ce-i spusese ea? Era nedumerita..

Simtea cum respiratia i se incalzea, devenea tot mai fierbinte. Atinse cu degetele geamul; ii era frica sa se miste, respira tot mai des, mai fierbinte.
Isi lipi fruntea de geam, privi prin sticla umeda. Afara.. timpul statea pe loc.

Se zbatea intre dorinta si ratiune, intre speranta de lumina si certitudinea de intuneric. Inchise ochii. Ii era teama sa-i deschida, ii era teama de ceea ce ar putea vedea, de ceea ce ar putea simti, de prorpia ei decizie.

Deschise fereastra. Vantul ii imprastie parul, ii soptea cuvinte indescifrabile, cuvinte nerostite, cuvinte care s-au pierdut atunci cand l-a intalnit pe el, cand a privit-o pentru prima data, cand a intrebat-o daca are nevoie de cineva pe al carui umar sa planga..

Se intoarse langa pat. Vlad nu se mai trezea. Era mort? Nu credea.. Nu avea cum. Era imposibil.
O mana destul de rece o cuprinse pe a ei. Se trezise. In sfarsit se trezise.. O bucurie mai mica sau mai mare o invalui.

M: Esti mai bine?
V: Cred..
M: Am aflat de boala ta. De ce nu mi-ai spus mai devreme?
V: Nu merita sa te ingrijorez.. Si.. vreau sa-ti spun si eu ceva..
M: Spune.
V: Maria?
M: Da?
V: Eu..

Va urma..

Sonnenuntergang IV

V: In fiecare seara, eu ma gandesc la tine
Iar setea de iubire, in loc de somn imi vine
As vrea sa vad iar chipul ce-mi daruie iubirea
Ce amintiri frumoase imi domina gandirea.
Tanana... Hâm.. Hâm..

M: Hmm.. ce fredonezi?
V: Ah.. te-ai trezit? 
M: Da.. Ce cantai?
V: Aa, nimic. Nimic important. Nu conteaza.

( Isi intoarse privirea spre rasarit. Deveni rece.. )

M: Daca nu este atat de important, de ce te ambalezi atat de mult? Spune-mi.. Tu ai compus-o?
V: Nu..
M: Dar? Cum se numeste?
V: Putem sa schimbam subiectul?
M: Te deranjeaza.. ? Daca vrei, pot sa tac..
V: Nu.. adica da.. Nu stiu.

Se ridica. Maria ramase jos, pe nisipul rece, fara imbratisarile lui calde.
Deodata, devenira doi straini.

M: Esti.. bine?
V: ...
M: Raspunde-mi te rog.
V: ...
M: Ce s-a intamplat?! Te rog, spune ceva!
V: ...
M: Vlad..
V: ...
M: Vlaadd!!

Izbucni in lacrimi. Nu-l cunostea de foarte mult timp, dar era cel care a stiut sa o aline cand i-a fost greu, cel care a ascultat-o, primul care s-a gandit la ce era mai bine pentru ea. Vroia sa se opreasca, dar nu putea; lacrimile o inabuseau din ce in ce mai mult.
Imaginea aceea de vis disparuse, coltul de rai de acum cateva ore, se prabusi, se sparse in mii de bucatele.

Vlad era parca de nerecuperat. Acea stare de tacere, incepea sa o doara. Simtea ca i-a gresit cumva, ca nu mai poate face nimic, pentru a-l aduce inapoi, langa ea.. Simtea ca pierde un prieten..

Se ridica de jos, si-l cuprinse in brate. Vlad tresari; nu se astepta la asta.
Se intoarse spre ea si ii lua chipul in maini. De aproape ii parea si mai frumoasa.. Ii sterse lacrimile. Zambea.

V: Ce este cu privirea aceasta atat de speriata? Ai crezut ca am sa plec? Ca am sa te las prada marii? Lumii intregi?

( Rase.)

V: Indiferent ce se va intampla, eu voi fi aici mereu pentru tine. Nu te cunosc de foarte mult timp, dar imi esti draga, simt ceva aparte atunci cand te privesc. E ceva inexplicabil. Este ceva, ce nu am mai simtit de mult timp..
Te rog, sterge-ti lacrimile. Nu merita sa plangi. Nu mi-ai facut nimic.. am avut doar o clipa.. de melancolie. Mi-ai adus aminte de ceva, de mult uitat. O amintire, pe care as fi preferat s-o uit pentru totdeauna.
Dar mi-am dat seama, ca oricat as incerca sa nu ma gandesc la ea, este inevitabil.
Gata.. Nu mai plange.
M: Vlad..
V: Da, Maria.
M: Cred.. ca te iubesc..
V: ...
M: Vlad? Vllaadd!!!

Vlad cazu. Urmatoarele ore le-au petrecut in salvare..

Va urma..

Sonnenuntergang III

V: Ai niste ochi, superbi! Imi amintesti de.. mama..

M: Mama ta?

V: Da.. acea mama pe care am pierdut-o acum multi ani. As putea spune ca era doar o fiinta imaginara.. Nu-mi amintesc decat ochii ei albastri. Atat..

M: Imi pare rau..

V: Nu trebuie sa-ti para.. A fost doar, un accident, o greseala, o clipa de neatentie.. Nimic mai mult.

M: ... iti este dor de ea?

V: Nu stiu. Am pierdut-o acum mult timp.. Nu prea ma mai gandesc la asta. E inutil..

M: Nu spune asta..

V: De ce? Oricum nu o pot aduce inapoi..

M: Nu fi atat de sigur. Amintirile iau viata, prin noi. Daca vrem.. putem muta muntii cu gandul, putem lua stelele si luna in brate, putem opri timpul..

V: Sau ii putem spune unei anumite persoane ca o iubim.. ?

M: Da..

V: Si ea va sti?

M: Sigur ca da.

V: Maria.. tu.. iubesti?

( Maria se intoarse.. )

M: Iubeam.. candva.

V: Sa stii ca sunt alaturi de tine.

Vlad o prinse de umar. Maria se intoarse.. Avea ochii plini de lacrimi. Era terminata..

Vroia doar sa o ia cineva in brate, sa planga pana la epuizare, si dupa sa  adoarma.. Atat mai vroia. Dupa.. nimic.

Doar, liniste.. multa liniste.

Oftau amandoi. Privira luna mult timp.

Se facuse frig. Vlad vroia sa-i dea camasa lui, Mariei, insa se gandi ca e mai bine daca ar lua-o in brate. Ea nu prea era de acord, dar accepta intr-un final.. Vorbeau doar prin priviri..

Orele treceau pe nesimtite. Strigatul valurilor le invaluia trupurile, iar reflectia lunii in mare, parca le descria durerea.

V: Maria..?

M: ...

V: Ai adormit, Maria?

M: ...

Va urma..

Sonnenuntergang II

Se cunosteau de vara trecuta. Se intalnisera, intamplator, pe plaja..

Ea.. plangea. Tocmai se certase cu prietenul ei.

El.. avea mult prea multe probleme. Incerca doar sa evadeze din acel cosmar.

Probabil ca soarta i-a facut sa se intalneasca, in acea noapte linistita, in acea noapte in care luna parca era mult mai aproape de ei, in acea noapte in care a inceput povestea lor de dragoste.

V: Ce ti s-a intamplat?

(Scoase cateva cuvinte, cu vocea prabusita)

M: Nimic.. Te rog, lasa-ma.

V: Nu te pot lasa in starea asta. Mi se rupe inima cand te vad.

M: Nu e nimic serios. Te rog, am nevoie de liniste..

V: Sau poate ca ai nevoie doar de cineva pe al carui umar sa poti plange, sa te poti descarca.

M: ...

V: Nu am nimic de facut. Nici eu nu sunt chiar in cea mai buna stare..

M: Ce-ai patit?

V: Nimic. Poate ca sunt prea naiv si tocmai de asta mereu gresesc. Sau poate ca sunt prea prost..

M: Prost nu ai cum sa fii.

V: De unde stii? Ma cunosti abia de 3 minute..

M: Privirea ta.

V: Ce este cu privirea mea.. ?

M: Este altfel. Este mai calda.. Imi place.

(Ea zambeste. Vlad rade..)

V: Stupid..

M: Nu. Nu este deloc.. De ce crezi asta? Doar se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.

V: Nu neaparat.. Lasa-ma pe mine. Tu esti bine ?

M: Nu..

(Se intoarse spre mare)

V: Si mai exact, ce cauta o fata atat de frumoasa ca tine, singura, la ora asta atat de tarzie?

(O priveste profund)

M: Isi cauta gandurile.. Se gandeste daca sa se ucida in imbratisarile valurilor, sau doar.. asteapta sa se termine odata cosmarul, sa poata zambi din nou..

(O lacrima i se scurse pe obraz.. Vlad i-o sterse. Privirile li se intalnira in sfarsit. Ea avea niste ochi superbi; albastri ca cerul din luna Mai.)

V: Doamne Dumnezeule. Cat de sublim!

M: Ce este? Ce s-a intamplat.. ?

(Un zambet de mult pierdut i se schita pe chip) 

Va urma..

Sonnenuntergang

Poate ca niciodata nu m-as fi gandit ca-mi va lasa urme atat de adanci, ca in fiecare zi voi simti amprentele dulci printre firele-mi rebele, ca nu ii voi mai putea dormi de atata exuberanta.

Chiar si acum imi alearga prin minte imagini pline de splendoare ale parfumului  rosiatic al soarelui, imagini ale valurilor ce strapungeau cu atat cruzime tarmul, lasandu-le prada indragostitilor, imagini pline de fior in care Vlad i-a spus primul "te iubesc" Mariei..

Va urma..

Pauza.

Au trecut 13 zile de cand nu am mai postat ceva si nici nu cred ca voi mai posta o vreme. 

13 martie vine cu repeziciune si eu sunt in pana de idei.
Simt nevoia sa fac poze, asa cum n-am facut niciodata.
Vreau sa ma pun serios pe invatat.. [temporar].
Sa fac descoperiri pe noul telefon. [nu m-am familiarizat in totalitate cu el].
Tata e pus pe luat laptop. >:) [doar daca-mi ajustez notele].
Somnul e din ce in ce mai duuulce.
etc,etc.

Asa ca.. ne mai auzim. :d 

Va las in compania unei melodii mult ascultate de mine zilele astea. 

Dance Benefit. Sanatatea fiecaruia conteaza!

Vino la Dance Benefit sa il ajutam impreuna pe Alexandru!

Dance Benefit  va avea loc pe 7 martie in Club Menthor, Vaslui. Biletul costa 5 lei si toti banii stransi vor fi donati lui Alexandru.

Iubire de o vara..

Jurnal de vacanta

Vara, cel mai frumos anotimp. Copacii pierd floarea primaverii, incarcandu-si ramurile cu frunze verzi si fructe apetisante. Iarba-i mare, creste inalta si totul in jur, de la cerul cristalin pana la vietuitoarele din padure se bucura de prospetime.

Bunica, ca de fiecare data ne asteapta iar la ea. Vacanta este la jumatate, iar timpul inca nu este pierdut. Am spus ne asteapta. Eu si varul meu ne intalnim aici, in fiecare vara. Stam cateva saptamani in care ne distram si ne relaxam. Bunica nu ne-a pus niciodata la munca, dar cand am avut ocazia am ajutat-o. Vara aceasta aveam sa fac tot ce vreau si cand vreau. Fara parinti, fara colegi, fara jocuri video si calculator. Doar eu si varul meu, natura si libertatea. 

Am mers cu trenul, si am ajuns aproape de seara. M-a intampinat Marius si bunica. Bunica Zamfira, o femeie in varsta de 75 de ani. Rumena in obraji, cu ochii caprui stersi de vremurile grele pe care le-a suportat. Liniile fetei ii sunt definite, iar ridurile varstei ii acopera in intregime corpul. Ma imbratiseaza si ma saruta ca de obicei. Marius ca de fiecare data ma ia in brate, ma ridica in sus si imi spune ca am mai crescut de cand nu ne-am mai vazut. Desi are 18 ani, fiind mai mare ca mine cu doi ani, niciodata nu mi-a intors spatele sau nu mi-a indeplinit dorintele. De fiecare data m-a ascultat si chiar daca nu suntem de aceeasi varsta ne-am simtit bine impreuna. 

Dormeam amandoi in acelasi pat, in camera cea mare a bunici din partea de vest. Nu sa intamplat nimic, si cred ca asa o sa fie si de acum inainte.In timp ce incercam sa adorm, Marius imi spunea ca vrea sa mearga la o plimbare cu calul maine. I-am aprobat afirmatia si m-am gandit ca o sa ma distrez bine.

Dimineata a adus cu ea un soare dulce si mangaietor. Razele erau insotite de o adiere plapanda a vantului, ce facea camera sa se umple de mireasma florilor din gradina. Pe la zece m-am trezit si eu. M-a intampinat chipul angelic al varului meu. Si el se trezise tot atunci, dar inaintea mea, si ma privea cum dormeam. Spunea ca ma iubeste. Aici eram de acord cu el, pentru ca si eu il iubeam, fiind varul cu care comunicam cel mai mult din toata familia, petrecandu-mi vacantele in compania lui.

Bunica ne-a pregatit masa. Ne-a facut magnificul ei ceai si ne-a dat sa gustam dulceata proaspata de afine. Dulceata ce se schimba de la an la an in frigiderul ei. 

Marius a inhamat calul astfel am putut merge la plimbare. Am vrut sa stau in spatele lui, dar el m-a fortat, nestiind din ce motiv, sa stau in fata lui. Mi-a tras corpul langa al lui, iar mana dreapta si-a strecurat-o in jurul taliei mele. Mi-a spus sa ma tin de bratul lui, astfel nu voi cadea. 

Calul a galopat pana la Livada Sarpelui. Era denumita astfel pentru forma in care erau asezati copacii, semanand cu un sarpe. Langa livada era un teren acoperit de o iarba mare si deasa. Ne-am asezat undeva pe acolo, unde nimeni nu ne poate vedea. M-a surprins faptul ca am vorbit despre fete, prietenie, baieti. M-a surprins si mai tare ca m-a intrebat daca am prieten sau imi place de o baiat. Raspunsul a fost negativ, neavand baieti cu care sa ma inteleg sau mai mult sa imi placa.

El mi-a spus ca iubeste pe cineva foarte mult, dar persoana respectiva nu stie. Spunea ca daca va afla sigur nu o sa ii accepte sentimentele si ii este teama ca nu o sa mai vorbeasca niciodata cu el. Nu ma pricepeam la relatii si la iubiti, dar ca un sfat prietenesc i-am spus ca e bine sa isi exteriorizeze sentimentele. 

Atunci am simtit o mana ce ma cauta, ma tragea si ma lipea de corpul lui. M-a imbratisat puternic si a inceput sa ofteze. Isi cerea scuze pentru ca nu mi-a spus mai devreme, pentru ca s-a prefacut atata timp. Stia ca nu o sa fie la fel si din parte mea, dar el incearca. Eram nedumerita si nu stiam ce sa fac, iar la toate acele cuvinte spuse ma tulburau. 

Mi-a soptit la ureche ca ma iubeste, tandru, mangaietor. La fel i-am spus si eu. Doar ca el ma iubeste ca pe o… iubita! 

I-am tinut o pledoarie despre familie, despre legaturile de rudenie si despre tot ce nu ne da voie sa fim impreuna, chiar daca eram intr-o conditie pshica proasta. Zicea ca nu il intereseaza, ca ma doreste, ca si noaptea nu dorme gandindu-se la mine iar in noptile cand dormeam impreuna imi veghea somnul si se stingea incet ca nu ma putea mangaia. La acele cuvinte am rosit, dar tot atunci lacrimile au inceput sa apara. Chipul imi era scaldat de apa cristalina a ochilor. I-am spus ca nu vroiam sa il fac sa sufere si ca toate astea au avut un impact foarte mare asupra mea. Si eu, deodata am simtit ceva pentru el, iar acel sentiment isi facea aparitia in suflet, inundandu-mi inima , facandu-ma fericita. M-am intors cu fata la el si i-am luat obrajii in palme. Parea trist, abatut si avea cateva lacrimi in ochi. Ne-am apropiat din ce in ce mai mult iar buzele ni s-au unit intr-un sarut. M-a imbratisat din nou, fiindu-i frica sa nu plec. Ne-am sarutat destul de mult iar la urma mi-a spus ca am cea mai dulce gura. 

Mi-a asezat capul pe pieptul sau, ascultandu-i bataile inimii. Am ajuns acasa imbratisati, spunandu-mi cuvinte de iubire. 

Seara s-a sfarsit, iar noi am ajuns obositi in pat, unde Marius spunea ca ma va imbratisa si nu imi va mai da voie sa il parasesc niciodata. Si aici ne-am sarutat destul de mult. Cand m-am intors cu spatele spre el, m-a imbratisat, m-a sarutat pe gat, pe spate, si mi-a muscat lobul urechii. 

Zilele ce au urmat, au fost cele mai frumoase, pentru ca le-am petrecut cu el, in compania sa simtindu-ma bine si iubita. 

Viziuni diferite, ale unor diferiti oameni.

Ati avut vreodata senzatia aia de visare atunci cand ati ascultat o anumita melodie, de ai impresia ca ai fi un regizor al celor mai impresionante filme? A..nu? In cazul acesta ar trebui sa incercati.

Fiecare melodie semnifica ceva. Si nu neaparat prin ceea ce spun versurile, nu.. Prin ritmul muzicii, prin acel gadilici [cum ii spuneau altii] care te face sa dai din picioare neconditionat, care nu-ti da pace,decat doar dupa 5 ore de ascultat fara oprire, care iti face ziua mai frumoasa, mai melancolica, mai linistita, mai.. nebuna.

Unii dintre noi traim pentru acel gadilici, traim din acel gadilici, traim sa experimentam cat mai muuult gadilici gadilicios! :>

De exemplu, cateva melodii carora le-am regizat.. aparitia. 

O melodie banala. Dar imi aminteste de justitiarii din Londra. Nopti intunecoase, strazi inguste si umede. Ceata. Jafuri. Zile plictisitoare, cu asa zisul ceai de la ora 5; ..anii `80.

Emotie, traire. Ora 8 dimineata. Un miros nebunesc de cafea, ce-ti imbata simturile este in salon. O tanara de 18 ani canta la pian. Cat de sublim! Cat de superb ii fug degetelele pe clapele, parca insemnate de amprentele timpului. Cu o timiditate innascuta, se ridica de pe scaun, se indreapta spre fereastra si priveste zambind la copiii de pe strada de alaturi. Se joaca.. Ii pare rau ca nu a avut si ea o astfel de copilarie..

Acum, de cand a murit mama ei vitrega, e mult mai liniste ziua. Nu ii este dor de strigatele ei.. Nici nu ar fi cazul sa-i fie.

O lacrima dulce dansa pe obrazul tinerei. O sterse imediat, baiatul de pe trotuar o privea. Ii schiteaza un zambet fals, amar..

Doar ea stia prin cea trecut, doar ea.. si pianul.

Probabil ca ati vazut multe clipuri in care un baiat de cartier curteaza o fata cocheta, mai de bani gata. Cam asa ceva ar veni si aici, doar ca putin mai.. alla Ralu`. ;)) 

Si sunt multe alte melodii carora le-am gasit cate o viziune de-asta, mai.. ciudata. Dar poate altadata le voi pune pe toate. Pana atunci..

Ai grija de tine! Caci daca nu ai tu.. cine sa aiba?

Mai dureaza muuult?!

3:11 arata ceasul Mirunei.

201 min. de cand ma plictisesc de moarte, mai exact 12060 de secunde de privit pe tavan, injurat gras si numarat 1173 de bucati de gresie [scoatem din calcul jumatatile].

Este oficial, ma plictisesc! ~x(

Si cand te gandesti ca mai am 11340 de secunde de privit pe peretii mult prea plini de chestii si chestiute extrascolare, pfoaiileeii, ma apuca tot dracii!

In ureche-mi canta Kris Allen; un cantaret cu multe gadiliciuri, dupa cum le spuneam in postarea anterioara; e foarte tare!

3:25 - Ma ustura ochii!

3:26 - M-am hotarat! Vreau tocuri. Ahhh... ce mai zbiara si profa asta de alaturi.. %-(

3:32 - Am aflat o chestie! Miru s-a trezit cu 12600 de secunde inaintea mea, adica la 6:30. Ti se pare mult,nu? :))

Iti spun eu ca nu este chiar asa.. Diferenta dintre noi doua este doar de 210 min., mai precis 3 ore jumate. Faina explicatie, nu?

3.39 - Mai este putin pana incepe pauza, cosmarul meu, deoarece nu pot asculta muzica la player. x( Of.

3:44 - Inca putin.. Daca stau bine si ma gandesc, defapt eu nu am mancat nimic astazi. Mi s-a mai spus uneori:

" - Tu mananci aer, nu?"

De fiecare data raspunzand cu un simplu zambet. Sincer, nici eu nu stiu sigur daca as putea manca sau nu aer, si defapt asta nu este posibil.. 

Este doar o zi cand nu mi-e foame, atata tot. 

4:16 - Plictiseala.

4:37 - Plictiiiseaaala...

5:19 - Ia ghici. Iar.. plictiseala. :|

Un P.S. genial!

Povestica, povestioara. Ce sa scriu eu oare.. #-o

De ceva timp simt nevoia mai mereu sa scriu povesti, fie amuzante, triste, siropoase, etc.

De simtit nevoia scrisului, simt, dar inspiratie? Unde e?! In nici un caz in cap la mine!

Am observat ca seara compun metafore, expresii poetice, faine.. :)) de te lasa pe spate, dar dimineata.. scot niste perle, exact ca nuca-n perete. Nu stiu cum reusesc. Poate trebuie sa-mi programez ora de inspiratie...

In fine.

Defapt, nici nu stiu de ce scriu pe blog. Caietul de fizica sta in fata mea, dar eu tot nu inteleg nimic si nici nu ma chinui macar. Argumentarea pastelului nu se scrie singura, dar cine are chef de scoala..

Vreau vacanta! O vacanta luuuunga in Hawaii, LA, Roma, chestii... :)))

Si totusi, sa fim sinceri, cer prea muult?!

P.S.: Eu sincer ma vad in LA, cu ochii cat cepele invartindu-se nonstop 360 de grade. Nu trebuie sa ratez nimic!

P.S.2: Hawaii = bikini = nu este genul meu. Deci, renuntam.

P.S.3: Roma = Sa vina pizzzzaaaaaaaaa! =p~ Da,da!

P.S.4: Totusi.. poate ma apuc si eu de invatat la fizica. :)))) TOTUSI..

P.S.5: N-am chef! :"> Mai tarziu invat.

P.S.6: Dar poate totusi ma apuc. 8-| Hai, nu pot fi asa de ..d`oooh.

P.S.7: Mda..deci, invat in pauza. Ma duc sa mananc.

P.S.8: Paa! :d

Coffe of Love.

Comunicarea este unul dintre cele mai mari daruri ale fiintei umane. Este modul prin care ii faci pe cei din jurul tau sa zambeasca, sa vibreze de emotie, sa planga de fericire, sa-ti multumeasca doar pentru ca le esti mereu aproape.

Cateva cuvinte au fost de ajuns pentru a se imbarbata, si a o invita pe fata din parc la o cafea. Chiar daca nu o cunostea, ii era draga. Ii placea cum statea pe banca , tot mai cufundata in carte. Zambea pe ascuns dupa fiecare pagina citita.

Masa din cafenea parca ii astepta. Cuvintele deja veneau de la sine, chiar daca nu se cunosteau mai deloc. Incepea sa-i placa. Orele trecusera pe nesimtite, insa ei se intelegeau din ce in ce mai bine. Se hotarara chiar sa se mai intalneasca, pe aceeasi banca din parc, la aceeasi ora, cu acelasi banal salut.

Ajunsera sa se iubeasca, sa se logodeasca si mai tarziu sa intemeieze o familie impreuna.

Asadar, nu este chiar atat de greu sa spui un "Salut." si "vrei sa iesim o cafea?", iti trebuie doar putin curaj, pentru ca niciodata nu stii ce-ti rezerva ziua de maine..

Sentimente de fiinta umana.

Un strop de fericire amara, pe obrazul catifelat al unei fetite de 5 ani.

Un zambet ascuns, in adancul umbrelor din sufletul tau.

O ora pierduta, ascultand melodia ta preferata.

Un extaz de neexplicat.

O imbratisare, cu acel cineva care chiar merita.

Un sarut furat.

Un asa zis "Salut" al unui necunoscut, presarat cu un zambet fermecator.

Un "Te iubesc" soptit pe-nserate.

O noapte pierduta pe leaganul bunicii.

Un amalgam de sentimente..

Reduceri la note! ;;)

O alta zi banala. O alta noapte in care nu am dormit destul. Alte cateva ore irosite cu privirea pe caietul de istorie. Alte cateva ore acompaniate de un cascat acut si un somn de zile mari. Alte cateva ore, numai bune pentru iesit afara, scris pe blog, plimbari cu bicla pana la pizzerie, etc. 

Cam asa am inceput eu ziua de azi, fara nici un chef de invatat si mai ales fara nici un chef de istorie! Se putea sa nu fiu eu prima la ascultat din nou?! Nu! Am asa un noroc.. 

N-am nici un chef sa-i vad fata sictirita a profei de istorie a.k.a profa cu minusurile! 

Daca intarzii la ora: " minus 0,25!" 

Daca faci galagie: "minus 0,25!" 

Daca nu mananci si laptele: "minus 0,10!" 

Daca te prinde ca soptesti: "minus 0,50!" 

Daca faci propuneri perverse: "minus 0,50" 

Pai daca ar fi asa si la reducerile de haine, oahaaaa!! :x 

Deci, sa revenim. Profa de istorie. Cosmarul meu din a 6`a si a 7`a, care te face prost si incult in fata, fara nici o parere de rau, care dicteaza cu viteza luminii si iti face in fiecare ora draci pentru ca nu apuci sa-ti iei notitele. + ca te alegi cu o durere .. dureroasa la incheietura mainii.

Citez: "Nistee inculti!! Nu meritati nimic!! Sunteti niste prosti!".

Oricum, mai sunt cateva specimene d-astea in scoala, de te uiti crucis la ele. De exemplu: 

- Gardianul. Un om oarecare, cu multe fite in el si un miros specific de coniac de te darama. 

- Profa de geografie. Doamna cu "ai grija! Te parasutez imediat pe geam!".

- Profa de chimie. O dulceata de doamna. Iti mananca ficatii in fiiiecare ora.. nimic mai mult. 

- Profa de fizica. Doamna cu multele ei chei. [Stiu cei din scoala la ce ma refer. :))]

Si cred ca mai sunt, dar nu le gasesc eu acum defectele. 

Asa ca dragi profesori, va urez...

P.S.: poza ma caracterizeaza in aceste momente crucialee!