Mai tii minte cand ne plimbam ore in sir pe acel drum prafuit si nu ne mai saturam unul de altul? Mai tii minte banca rosie unde m-ai luat in brate si mi-ai soptit cele mai dulci si posibile cuvinte: "Te iubesc"? Nu.. tu ai uitat.
Mi-e dor de acele zile in care naufragiam in oceanul din ochii tai, zburam cu aripi de vis pe acele taramuri in care am invatat ca iubirea e sentimentul care te inalta si te coboara in acelasi timp.
Mi-e dor de mangaiera calda a privirilor tale senine ca acel cer din luna Mai, presarat cu petale de maci.
Mi-e dor de tandretea degetelor tale, cu care imi umblai prin firele-mi rebele. Mi-e dor de mirosul tau cu care m-am obisnuit sa-l respir pe nesaturate, mi-e dor sa-ti spun ca te voi iubi mereu, mi-e dor sa-ti simt buzele fierbinti pe fruntea mea rece.
Mi-e dor de vorbele ce-mi incalzeau sufletul, mi-e dor de fiorul ce ma cuprindea in momentul in care mana ta o cuprindea pe a mea cu atata pasiune.
Mi-e dor de tine!
4 comentarii:
Sentimentul de "dor" e acea flacara care te macina putin cate putin in fiecare zi. Sunt atat de multi carora le e dor si de un simplu salut, privire, cuvant sau de un simplu gest care inainte iti facea viata "roz". Dorul e acel sentiment de care ai vrea sa scapi si totusi nu.
Imi place enorm de mult postarea! A ajuns acolo unde trebuia. La suflet!
ma bucur.
Mereu ne este dor de ceva sau cineva... nu aş putea trăi fără "dor"...
da..
Trimiteți un comentariu