vineri, 5 februarie 2010

Cu dedicatie.



Mai tii minte cand ne plimbam ore in sir pe acel drum prafuit si nu ne mai saturam unul de altul? Mai tii minte banca rosie unde m-ai luat in brate si mi-ai soptit cele mai dulci si posibile cuvinte: "Te iubesc"? Nu.. tu ai uitat. 
Mi-e dor de acele zile in care naufragiam in oceanul din ochii tai, zburam cu aripi de vis pe acele taramuri in care am invatat ca iubirea e sentimentul care te inalta si te coboara in acelasi timp. 
Mi-e dor de mangaiera calda a privirilor tale senine ca acel cer din luna Mai, presarat cu petale de maci. 
Mi-e dor de tandretea degetelor tale, cu care imi umblai prin firele-mi rebele. Mi-e dor de mirosul tau cu care m-am obisnuit sa-l respir pe nesaturate, mi-e dor sa-ti spun ca te voi iubi mereu, mi-e dor sa-ti simt buzele fierbinti pe fruntea mea rece. 
Mi-e dor de vorbele ce-mi incalzeau sufletul, mi-e dor de fiorul ce ma cuprindea in momentul in care mana ta o cuprindea pe a mea cu atata pasiune.
Mi-e dor de tine! 

4 comentarii:

aalexicaaa spunea...

Sentimentul de "dor" e acea flacara care te macina putin cate putin in fiecare zi. Sunt atat de multi carora le e dor si de un simplu salut, privire, cuvant sau de un simplu gest care inainte iti facea viata "roz". Dorul e acel sentiment de care ai vrea sa scapi si totusi nu.
Imi place enorm de mult postarea! A ajuns acolo unde trebuia. La suflet!

Molly-R spunea...

ma bucur.

denisia spunea...

Mereu ne este dor de ceva sau cineva... nu aş putea trăi fără "dor"...

Molly-R spunea...

da..