sâmbătă, 13 martie 2010

Sonnenuntergang VII



D: Este grav afectat de aceasta boala. De 4 ore tot incercam sa-l scoatem din coma.. Nu stiu cu exactitate ce va urma, poate isi va reveni, sau poate nu. Sa speram ca va trece cu bine de noaptea aceasta, si ca aparatele ii vor tine inima vie....

Doctorul se indeparta.
Holul era din ce in ce mai gol. Orele treceau, durerea ii sfasia din ce in ce mai mult sufletul, remuscarile nu-i dadeau pace, si o voce tampita ii rasuna in minte.

" Te stiu, te vad, esti chiar acolo! Ma urmaresti? Tu esti femeia care "transcrie" in minte aceste randuri; esti femeia careia ii este frica de efectele viitoare ale vietii prezente; te temi pentru urmarile unei vieti boeme, ale mediului urban, ale societatii actuale, si pentru Vlad.
Trebuia sa-l parasesti cand ai avut ocazia! Ai vrut sentimente? Uite; acum ai. Satura-te.
Nu exista nici un salvamar, care sa te ajute. Te ineci in propria dorinta, tu nu vezi?! Pleaca! Fugi! Uita de tot ce a fost, si incepe o noua viata. O viata in care el sa nu existe! "

M: Nu! Mi-a fost alaturi cand am avut cea mai mare nevoie, acum merita sa fac si eu acelasi lucru pentru el. Il iubesc. Nu ca pe un iubit, nu ca pe un frate, nu ca pe un prieten sau amic.. Pur si simplu il iubesc neconditionat, si asta este tot ce conteaza.
M: Nu am nevoie de tine, constiinta, sa-mi spui ce sa fac! Esti lasa, vrei sa te ascunzi sub acea cochilie de melc pentru totdeauna, s-o iei de la capat, si sa fii iarasi dezamagita. Ei, eu nu vreau sa traiesc asa, fara un motiv.

Era hotarata sa indure totul. Nu conta daca va mai plange inca o data, in momentul acela, el ii acapara toata gandirea. In viziunea ei erau doar el si ea, acelasi Vlad cu aceeasi Maria. Nimic mai mult.

9:24 A.M.
Pentru prima data din acea seara adormise. Cand se trezi, se ridica de pe scaun si se indrepta spre salonul in care se afla Vlad. Era la fel.. Palid, nemiscat, nici nu i se parea ca respira. Incerca sa-si aminteasca vocea lui; nu putea.
Atinse cu varful degetelor geamul aproape invizibil. Inchise ochii.
Isi imagina ca, printr-o minune, Vlad se ridica din pat, si-si lipi mana de a ei. Oare ar putea sa o priveasca exact cu aceeasi caldura ca in prima seara? Probabil..

Deschise ochii. Vlad era in aceeasi postura dreapta. Ofta..
In toate filmele vazute, finalul era tot timpul fericit. Se intreba.. oare viata ei era un film?
Atatea intrebari retorice ii invadau mintea; era de nesuportat.
Isi amintea diferite secvente din copilarie. Ii era dor sa zambeasca, sa rada cu pofta, chiar si la cele mai neinsemnate lucruri.
Ii era dor de fratii ei mai mari, care tot timpul o cicaleau, si-i furau portia de desert. Ii era dor de acele zile in care juca fotbal cu ei, in care au pus-o portar, si in care au fugarit-o toata ziua pentru ca echipa lor a pierdut; daca pui o fata in poarta, n-ai putea sa te astepti decat la sute de goluri neaparate.

Intra in salon, lua mana lui in a ei. Era rece.. Il privea insistent cu speranta ca el va observa, si se va uita, macar putin, la ea.
Isi amintea de zilele in care era bolnava, si mama ei o trata. Ii placea acea perioada, pentru ca atunci, era mult mai aproape de ea, si chiar uneori se prostea, doar pentru a o lua in brate. Bineinteles, nu tot timpul ii mergea fenta, dar ii placea sa incerce.
Mai era putin pana in septembrie. Nu era tocmai anotimpul ei preferat. I se parea mult prea monoton, nu vedea sensul ploii, si ura zilele in care era frig afara.

Se intreba.. Vlad se va mai intoarce? Va supravietui?
Isi dadu palme. Nu trebuia sa gandeasca negativ. Sigur ca va supravietui!! E puternic!! Asa.. crede..

M: Haide, Vlad! Trezeste-te. Lupta cu trupul tau! Fa-te bine.
M: Te rog, Vlad.. Fa-o pentru mama ta, nu pentru mine.
M: Hai..

Degetele lui incepura sa se miste.
Privirea Mariei se atinti spre ele. Nu-i credea ochilor. Vlad.. Vlad iesise din coma!

M: Infirmiera! Doctooorulll!!! Vlad a iesit din coma!!!
M: Sa vina cineva! 

Nu se mai putea opri din zambit. Era de neimaginat. Incurajarile i-au fost de folos.
Doctorul veni in mare graba. Jongla cu o viteza uimitoare ustensilele. Dar Maria nu la asta era atenta, is dorea ca Vlad sa o vada, sa o priveasca, sa-i spuna "Buna..".
Doi ochi negri, o masura din cap pana-n picioare. Acei ochi negri pe care ea i-a asteptat atat de mult, pentru care a indurat atatea, si pentru care si-ar da si viata.

V: a.. S.. Salu.. Salut..
M: Nu vorbi, nu te consuma. Stai linistit.Sunt aici. 
M: Cineva drag, mi-a spus odata cele mai frumoase cuvinte. Acum.. este randul meu sa le spun cuiva.
M: Vlad,  indiferent ce se va intampla, eu voi fi mereu aici pentru tine!
V: T.. Te... iub.. iubesc..

Va urma..

2 comentarii:

Ruru spunea...

io nu am citit ca nu inteleg .. daca e in sus sau jos .. da imi pare bine k ai pus mel together :X:X

Molly-R spunea...

E de jos in sus, copilule! :-w
Te poti lua si dupa numarul partilor. :))
Ca doar dupa Sonnenuntergang 6, nu vine sonnenuntergang 5. :-j

[-( Nimic bai. Tot eu.. tot eu..