joi, 11 martie 2010

Sonnenuntergang III


V: Ai niste ochi, superbi! Imi amintesti de.. mama..
M: Mama ta?
V: Da.. acea mama pe care am pierdut-o acum multi ani. As putea spune ca era doar o fiinta imaginara.. Nu-mi amintesc decat ochii ei albastri. Atat..
M: Imi pare rau..
V: Nu trebuie sa-ti para.. A fost doar, un accident, o greseala, o clipa de neatentie.. Nimic mai mult.
M: ... iti este dor de ea?
V: Nu stiu. Am pierdut-o acum mult timp.. Nu prea ma mai gandesc la asta. E inutil..
M: Nu spune asta..
V: De ce? Oricum nu o pot aduce inapoi..
M: Nu fi atat de sigur. Amintirile iau viata, prin noi. Daca vrem.. putem muta muntii cu gandul, putem lua stelele si luna in brate, putem opri timpul..
V: Sau ii putem spune unei anumite persoane ca o iubim.. ?
M: Da..
V: Si ea va sti?
M: Sigur ca da.
V: Maria.. tu.. iubesti?

( Maria se intoarse.. )

M: Iubeam.. candva.
V: Sa stii ca sunt alaturi de tine.

Vlad o prinse de umar. Maria se intoarse.. Avea ochii plini de lacrimi. Era terminata..
Vroia doar sa o ia cineva in brate, sa planga pana la epuizare, si dupa sa  adoarma.. Atat mai vroia. Dupa.. nimic.
Doar, liniste.. multa liniste.

Oftau amandoi. Privira luna mult timp.
Se facuse frig. Vlad vroia sa-i dea camasa lui, Mariei, insa se gandi ca e mai bine daca ar lua-o in brate. Ea nu prea era de acord, dar accepta intr-un final.. Vorbeau doar prin priviri..


Orele treceau pe nesimtite. Strigatul valurilor le invaluia trupurile, iar reflectia lunii in mare, parca le descria durerea.

V: Maria..?
M: ...
V: Ai adormit, Maria?
M: ...

Va urma..

Un comentariu:

Inspector Clouseau spunea...

Nice work. I came across your blog while “blog surfing” using the “Next Blog” button in the Nav Bar at the top of my blogspot blog. I occasionally just check out other blogs to see what others are doing.